Drumul spre euro e mult mai anevoios decât se credea iniţial. România întruneşte abia un criteriu de aderare la moneda unică. Pe restul... le amână.
În mod normal, România ar fi trebuit ca până în 2012 să aibă o rată medie a inflaţiei care să nu depăşească cu peste 1,5% rata inflaţiei din cele trei state membre cu cea mai mare stabilitate a preţurilor, marjele de fluctuaţie stabilite prin mecanismul cursului de schimb trebuie să fi fost respectate fără mari presiuni, rata dobânzii nominale pe termen lung nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% pe cea realizată de primele trei state membre cu cea mai slabă inflaţie, deficitul bugetar să nu depăşească 3%, iar datoria publică, 60% din PIB.
Ultima condiţie este singura îndeplinită până în acest moment. Pentru deficitul bugetar, statul a obţinut deja o amânare.
Chiar şi aşa, autorităţile îşi menţin optimismul şi spun că încă există şanse ca din 2015 să trecem la euro.
Amânarea adoptării euro are efecte directe asupra economiei naţionale. Potrivit analiştilor, gestiunea cursului valutar înseamnă costuri mari pentru firme. Costuri care, în final, se reflectă asupra românului de rând.
Observator
