În România, plasamentul nu le garantează o viaţa mai bună copiilor rămaşi orfani, sau scoşi din familiile abuzive.
E şi cazul unei fetiţe de 12 ani din Burdujeni, Suceava, salvată de vecini şi de dirigintă din sânul familiei care, teoretic, ar fi trebuit să o ia în grijă.
Maria a fost preluată în regim de urgență din casa asistenților maternali, după ce vecinii au alertat autoritățile, îngroziți de țipetele copilei, în urma unei bătăi crunte.
Practic, timp de patru ani, copila a fost bătută, torturată, umilită public de cei la care a ajuns în plasament. Patru ani în care reprezentanţii locali ai Protecţiei Copilului nu au făcut nimic.
Nicio anchetă, nicio verificare. A fost nevoie ca vecinii să înregistreze, prin pereţi, plânsetele copilului agresat pentru ca acesta să fie scos definitiv din mâinile celor care o abuzau. Scos cu scandal.
Vă avertizăm că urmează imagini şi informaţii care pot afecta emoţional.
Aproape 35 de mii de copii se află într-o formă de plasament familial. Dintre aceştia, 18 mii se află la asistenţi maternali, 12 mii la rude iar 4500 de copii se află la alte familii sau persoane. Ei, statul, în cazul acestor copii are un singur lucru de făcut. Să se asigure că ei sunt în siguranţă la aceste familii.
Numai că, asistenţii sociali sau psihologii de la Protecţia Copilului, ori lipsesc, ori pur şi simplu nu se implică.
Iar acest fenomen al abuzurilor fizice, psihice şi emoţionale ale copiilor abandonaţi este bine înrădăcinat în România. De zeci de ani, au fost mii de cazuri care au şocat lumea întreagă.
Vişinel Bălan, vocea copiiilor fără ajutor
Vişinel Bălan, care cândva a fost şi el victima sistemului putred. Vişinel a primit prima corecţie la doar 10 ani. A fost bătut cu o coadă de mătură până când s-a aruncat de la etajul unu al centrului de plasament.
"Eu mă autosesizez şi o să sesizez Parchetul. Cu siguranţă voi vorbi cu avocaţii care se ocupă de noi, adică de organizaţia "Vocea copiilor abandonaţi" şi Consiliul Tinerilor Instituţionalizaţi. Vom sesiza Parchetul şi vreau să ştiu exact care e situaţia şi de ce acel copil nu a fost monitorizat, cu atât mai mult cu cât există o legislaţie care reglementează vizitele. Principalul vinovat în chestiunea asta este DGASPC Suceava (n.r. Direcția Generală de Asistență Socială şi Protecția Copilului). Din nefericire, această cauză sau această problemă nu este prezentă doar la Suceava, este prezentă în mai toată ţara", a spus tânărul în cadrul emisiunii News Hour With CNN de la Antena 3.
Vişinel Bălan: "Am trăit multe lucruri greu de imaginat"
"Cu toate că am trăit multe lucruri greu de imaginat am rămas același om calm, sincer și visător iar cu toate ca modelul de urmat al meu erau bărbații la cravată am putut să-mi depășesc condiția. Și tu poți!
M-am născut pe 07.06.1987 în satul Petrești, județul Bacău într-o familie de 13 frați. La 2 luni am fost smuls din brațele femeii care mi-a dat viață, mama. Am ajuns într-un leagăn din Onești care avea să-mi schimbe viața deoarece din acea secundă am devenit doar unul dintre cei 100.000 de copii abandonați din 1989 aflându-mă în unul dintre “centrele mamut” ale țării. Aripile mi-au fost tăiate, culorile naturii cu care eram obișnuit acum au devenit doar niște amintiri. Locuiam între 4 pereți alături de alți copii debusolați, dar crescând am început să realizez că eu nu sunt acasă, am început să observ că locul în care trăiesc vrea să te limiteze, mă simțeam pierdut, singur", povesteşte tânărul pe site-ul care îi poartă numele, visinelbalan.ro
