Iranul instalează o „barieră de taxare” în Strâmtoarea Ormuz, la nord de insula Larak, încercând să profite financiar de controlul său asupra celei mai importante artere mondiale pentru transportul petrolului, în timp ce petrolierele ocolesc zona pentru a trece în siguranță, scrie CNBC
Traficul prin strâmtoare a scăzut cu 90% de la izbucnirea războiului, pe 28 februarie, după ce Iranul a vizat navele care încercau să tranziteze această rută, provocând unul dintre cele mai grave șocuri de aprovizionare energetică din ultimele decenii.
Anumite nave sunt redirecționate prin apele teritoriale iraniene din apropierea insulei Larak, în largul orașului-port Bandar Abbas, unde Gardienii Revoluției Islamice, respectiv IRGC, și autoritățile portuare verifică fiecare navă înainte de a-i permite trecerea.
„IRGC-ul iranian a impus în Strâmtoarea Hormuz un regim de facto de tip «barieră de taxare»”, a declarat firma de cercetare maritimă Lloyd’s List Intelligence.
Aproape toate trecerile înregistrate în ultimele trei săptămâni au ocolit prin canalul îngust de la nord de insula Larak, aproape de coasta iraniană, ceea ce indică „un coridor controlat, bazat pe permisiuni și cu acces selectiv”, potrivit firmei de intelligence maritim Windward.
Toate cele 57 de tranzite consemnate din 13 martie încoace au urmat ruta prin Larak, iar aproape niciuna nu a mai folosit traseul obișnuit, potrivit Lloyd’s. De asemenea, navele au fost observate formând cozi la nord de insula Larak, în așteptarea aprobării, în timp ce mai multe vase au fost întoarse din drum în ultimele zile, potrivit Windward.
Iranul ia măsuri riguroase pentru a se asigura că doar anumite nave pot trece, acordând prioritate țărilor cu relații mai bune sau navelor care au legături cu propriul său comerț.
Parlamentul iranian a adoptat marți un proiect de lege pentru oficializarea colectării de taxe de la navele care tranzitează strâmtoarea, o măsură care ar instituționaliza controlul financiar al Teheranului asupra acestui punct strategic. Proiectul de lege, care necesită acordul celorlalte țări riverane strâmtorii, ar impune taxe pentru transportul maritim, tranzitul energetic și aprovizionarea cu alimente care trec prin această cale navigabilă.
Cel puțin două nave care au tranzitat strâmtoarea au plătit o taxă autorităților iraniene, plata fiind efectuată în yuani chinezești, potrivit Lloyd’s. Un astfel de „tranzit a fost intermediat de o companie chineză de servicii maritime, care a gestionat și plata către autoritățile iraniene”, potrivit Lloyd’s, însă valoarea și metoda plății nu sunt clare.
„Iranul ia măsuri riguroase pentru a se asigura că doar anumite nave pot trece, acordând prioritate țărilor cu relații mai bune sau navelor care au legături cu propriul său comerț”, a declarat Bridget Diakun, analist senior de risc și conformitate la Lloyd’s List Intelligence.
Pe măsură ce conflictul a intrat în a cincea săptămână, Washingtonul și Teheranul au transmis mesaje contradictorii în privința existenței unor negocieri reale pentru încheierea războiului. Trump a declarat marți seară, în SUA, că se așteaptă ca forțele militare americane să părăsească Iranul în „două sau trei săptămâni” și a părut să își declare victoria. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a confirmat că au fost schimbate mesaje cu Statele Unite, dar a precizat că acestea nu constituie „negocieri”.
Cum funcționează sistemul de „taxare”
Potrivit Lloyd’s List Intelligence, operatorii navelor contactează mai întâi intermediari asociați IRGC și trimit documentație detaliată, inclusiv numărul IMO al navei, numele membrilor echipajului și destinația finală.
IRGC verifică informațiile și, dacă aprobă tranzitul, emite un cod de autorizare și instrucțiuni privind ruta.
Odată ce o navă intră în apele iraniene, comandanții IRGC o contactează prin canalele radio maritime pentru a solicita codul de autorizare. Dacă aprobarea este confirmată, o ambarcațiune iraniană escortează vasul prin apele teritoriale din jurul insulei Larak. Navele care nu trec de verificări sunt respinse.
Cine reușește să treacă și cum
Identificarea proprietarilor reali ai navelor este complicată de numeroasele niveluri prin care acestea sunt înregistrate, precum statul de pavilion și proprietarul înregistrat.
Totuși, dintre tranzitele înregistrate, majoritatea au implicat nave cu legături iraniene, grecești și chinezești, iar un număr redus de nave conectate la Pakistan și India au reușit, de asemenea, traversarea, potrivit lui Diakun.
Mai multe guverne, inclusiv India, Pakistan, Irak, Malaysia și China, ar fi discutat direct cu Teheranul pentru a coordona tranzitele prin sistemul de verificare al IRGC.
Două cargo ale companiei chineze de stat Cosco Shipping au finalizat la începutul acestei săptămâni ruta prin Larak, după ce inițial li se refuzase trecerea. Potrivit furnizorului de intelligence pentru piețele de mărfuri Kpler, aceasta a fost prima traversare confirmată a unui mare transportator chinez de containere de la începutul războiului. Un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a confirmat marți că trei nave chineze au tranzitat recent Strâmtoarea Ormuz, adăugând că trecerile au avut loc „cu facilitarea și coordonarea părților relevante”.
„Strâmtoarea Ormuz este o rută importantă pentru comerțul internațional cu mărfuri și energie. China cere o încetare rapidă a focului și un Golf Persic pașnic și stabil”, a adăugat purtătorul de cuvânt.
India a obținut tranzit sigur pentru petrolierele sale fără plată sau permisiune prealabilă, au relatat presa locală, citând un oficial guvernamental. New Delhi a salutat discuțiile directe cu Iranul drept cea mai eficientă cale de reluare a transportului prin Strâmtoarea Hormuz. Petrolierul de GPL Pine Gas, sub pavilion indian, care a traversat coridorul luna trecută, a primit instrucțiuni de rerutare către canalul Larak de la comandanții IRGC și a fost escortat de nave de război indiene în timpul tranzitului, a relatat Reuters, citându-l pe ofițerul-șef al navei, Sohan Lal. Acesta a spus că nava nu a plătit taxa de tranzit.
Țările din Asia de Sud-Est care au suportat cel mai puternic șoc al aprovizionării cu combustibil, precum Malaysia și Thailanda, ar fi obținut și ele garanții din partea Iranului pentru trecerea în siguranță a propriilor nave, în urma unor intervenții diplomatice la Teheran.
Are Iranul dreptul să perceapă taxe de trecere?
Pretenția Iranului de a controla o rută maritimă recunoscută la nivel internațional intră în conflict cu Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării și este puțin probabil să primească sprijin din partea statelor vecine, au declarat experți pentru CNBC.
Potrivit dreptului internațional, Iranul nu are autoritatea legală de a impune taxe generale de tranzit navelor care trec prin Strâmtoarea Ormuz, a afirmat Shahla Ali, profesor de drept la Universitatea din Hong Kong.
„Deși statele pot percepe taxe rezonabile și nediscriminatorii pentru servicii specifice pe care le furnizează efectiv în apele lor teritoriale, cum ar fi pilotajul sau intervențiile împotriva poluării, aceste taxe trebuie să fie legate de servicii efectiv prestate. Orice măsură unilaterală adoptată de parlament pentru impunerea unei taxe generale de tranzit ar fi, prin urmare, incompatibilă cu dreptul maritim internațional consacrat și este probabil să se confrunte cu puternice provocări diplomatice și juridice”, a spus Ali.
Comparațiile dintre Strâmtoarea Ormuz și canalele Suez și Panama nu se susțin. Atât Suez, cât și Panama, care percep taxe de tranzit navelor, sunt căi navigabile construite, întreținute și operate de state suverane, nu formațiuni naturale, o distincție juridică ce le oferă operatorilor dreptul de a percepe taxe pentru acoperirea costurilor de construcție, întreținere și operare.
Autoritatea Canalului Panama percepe taxe în funcție de dimensiunea și tipul navelor care utilizează calea navigabilă, iar tarifele sunt uniforme, imparțiale și nediscriminatorii, potrivit Serviciului de Cercetare al Parlamentului European.
Ştiri video recomandate
