Procedura a avut loc la NYU Langone Health, în New York. Animalul de la care a fost transplantat organul a fost modificat genetic, astfel încât țesuturile lui să nu mai conțină o moleculă cunoscută ca fiind aproape imediat resprinsă de organismul uman.
Chirurgii au transmis că, potrivit primelor date, rinichiul a funcționat perfect. Beneficiarul transplantului a fost un pacient aflat în moarte cerebrală, care avea disfuncție renală. Familia acestuia a fost de acord cu experimentul, înainte de a-l deconecta de la aparate.
Rinichiul a fost atașat la vasele de sânge din partea superioară a piciorului și a fost menținut în afara abdomenului. Acesta a început să funcționeze normal, producând urină și creatinină „aproape imediat”, a spus dr. Robert Montgomery, directorul Institutului de Transplant Langone din New York, cel care a efectuat procedura.
Medicii au monitorizat comportamentul organului transplantat pentru o perioadă de trei zile. În acest timp, funcțiile rinichiului transplantat „păreau destul de normale”.
Acesta a produs „cantitatea de urină care ar fi așteptată” de la un rinichi uman transplantat, a spus medicul, și nu au existat dovezi ale respingerii puternice și precoce, lucruri care se întâmplă atunci când rinichii nemodificați de porc sunt transplantați la primate. Nivelul anormal al creatininei destinatarului, un indicator al funcției renale slabe, a revenit la normal după transplant, a adăugat Montgomery.
Experimentul s-a derulat în luna septembrie, dar rezultatele au fost publicate abia acum. Cu toate acestea, consecințele pe termen lung ale unei asemenea intervenții sunt nelămuriri care nu și-au găsit răspunsul, încă.
