Instrumentele de la bordul Voyager 1, care au trecut de marginea sistemului solar, cunoscută sub numele de heliopauză, și în mediul interstelar, au detectat sunetele undelor.
Acestea ar fi cauzate de plasmă, potrivit unui studiu publicat luni în Jurnalul Astronomia Naturii.
O echipă condusă de Universitatea Cornell a studiat datele transmise de nava spațială:
”Este un sunet slab și monoton, deoarece are o lățime de bandă de frecvență îngustă”, a spus Stella Koch Ocker, doctoran în astronomie la Universitatea Cornell.
Sonda spațială a fost construită cu antene speciale care să prindă aceste sunete și să trimită înformațiile la 14 miliarde de kilometri distanță.
Sunetele undelor pe care Voyager le-a transmis, datează din 2012, și au dezvăluit un nou mod de a măsura densitatea spațiului interstelar.
”Creând un sistem, vom putea trasa o hartă mai bună a spațiului dintre stele”, au spus oamenii de știință.
De asemenea, datele Voyager 1 vor ajuta oamenii de știință să înțeleagă interacțiunile dintre mediul interstelar și vântul solar al soarelui.
Voyager 1 al NASA, a fost lansată la 5 septembrie 1977, de la Cape Canaveral, Florida, la bordul unei rachete Titan-Centaur, la doar câteva săptămâni după sora sa, Voyager 2.
Deși au fost proiectate inițial să dureze 5 ani, la mai mult de 43 de ani de la lansare, ambarcațiunile returnează încă date, pe măsură ce explorează spațiul interstelar.
