Fiecare ne naștem cu o misiune, cu un scop precis. Dan Mircea Enescu are misiunea de a salva, de a vindeca, chiar dacă el însuși a simțit cicatricile și durerea arsurilor. Carcaterul său s-a călit în lupta cu moartea, cu neputința. Toată energia și bunătatea lui au salvat peste 100 de mii de copii. E primul chirurg plastician pentru copii, cel care a revoluționat în țara noastră modul de tratament al arsurilor, e academician, profesor universitar, doctor.
„Totul a pornit dintr-o mare deznădejde. Mi-am asumat o misiune imposibilă. M-am dus la Spitalul Grigore Alexandrescu, unde aveam post, puteam să trăiesc o viață întreagă, făceam chirurgie plastică de adulți, puteam să fac și estetică. Am simțit că e misiunea mea în viață, adică să n-ai niciun dubiu. M-am ridicat și am plecat în momentul în care am auzit că mor acolo o grămadă de copii. Erau momente foarte grele. Era înainte Revoluție, lucrurile erau stricte. Ca să te ridici să pleci de undeva era un gest de inconștiență. Nu l-am perceput ca atare, ci am perceput-o ca fiind o misiune”.
„Nu m-am gândit nicio clipă la altceva decât la viața acelor copii. Am plecat și m-am dus alături, era vorba de un spital aflat la vreo 500 de metri. Am plecat cu un sentiment de liniște și în fața unui lucru care era al meu”.
