Africa de Sud se confruntă cu o mișcare ascendentă lentă, dar semnificativă. Spre deosebire de schimbările tradiționale de altitudine, atribuite în mod obișnuit mișcărilor tectonice, oamenii de știință au descoperit că această ridicare este cauzată de un factor neașteptat: seceta severă. Acest comportament geologic neobișnuit oferă perspective noi asupra dinamicii planetei și a metodelor potențiale de monitorizare a resurselor de apă, scrie publicaţia Farmingdale-Observer.
Cercetători de la Universitatea din Bonn au documentat o tendință surprinzătoare: suprafața terestră din Africa de Sud se ridică treptat peste nivelul mării. Studiul lor, publicat în Journal of Geophysical Research: Solid Earth, arată că anumite regiuni se ridică cu până la 2 milimetri pe an. Deși pare puțin, această mișcare este considerabilă.
Între 2012 și 2020, rețeaua națională de stații GPS din Africa de Sud a înregistrat o creștere medie a altitudinii de 6 milimetri în mai multe regiuni. Cele mai mari modificări s-au observat în provincia Western Cape, cu ridicări de 5–6 mm, corelate cu perioada de secetă extremă dintre 2015 și 2019. Modele similare, dar cu rate mai mici (2–3 mm), s-au constatat în Pretoria și în nordul provinciei KwaZulu-Natal.
Această variație a altitudinii este direct legată de severitatea secetei, o asociere care pune sub semnul întrebării explicațiile geologice tradiționale. Așa cum topirea calotelor glaciare poate influența scoarța terestră, și seceta pare capabilă să remodeleze terenul în moduri neașteptate.
Seceta ca factor geologic
Cercetătorii au oferit o explicație mecanică simplă pentru fenomen: apa are masă, iar când acviferele subterane sunt pline, greutatea apei apasă scoarța terestră. Pe măsură ce seceta se intensifică și rezervele de apă scad, presiunea asupra scoarței scade, iar terenul se ridică – similar unei mingi din spumă care se umflă atunci când nu mai este comprimată.
Pentru a valida această ipoteză, oamenii de știință au combinat date GPS cu informații din sateliții GRACE, care monitorizează variațiile câmpului gravitațional al Pământului. Deși acești sateliți au o rezoluție relativ redusă (câteva sute de kilometri), concluziile au fost clare: zonele cu pierderi mari de apă au înregistrat creșteri ale altitudinii terenului.
Implicații pentru monitorizarea apei
Modelele hidrologice locale au oferit date de înaltă rezoluție care au rafinat analiza. Rezultatele arată un model clar: în zonele bogate în apă, schimbările de altitudine sunt minime (0–0,5 mm/an), în timp ce în regiunile afectate de secetă ridicările ajung la aproximativ 2 mm/an.
Această descoperire deschide calea către o metodă nouă de monitorizare a resurselor de apă subterană. Folosind rețelele GPS existente, oamenii de știință pot estima nivelurile apei subterane cu o precizie remarcabilă. Această metodă este eficientă, accesibilă, ușor de implementat și poate ajuta la prevenirea crizelor din cauza lipsei apei.
Dacă ar fi existat o astfel de monitorizare în timpul crizei apei din Cape Town, în 2018, autoritățile ar fi putut interveni mai devreme pentru a reduce pagubele. Cum modelele climatice prognozează perioade de secetă tot mai frecvente și mai intense, această metodă ar putea deveni esențială în regiuni vulnerabile, precum Sahelul, California sau bazinul mediteranean.
Implicațiile cercetării depășesc simpla gestionare a apei. Reacții geologice similare pot apărea și în alte zone afectate de stres climatic. În timp ce atenția științifică se îndreaptă adesea spre influențele cosmice asupra Pământului, aceste modificări subtile, dar semnificative, ne reamintesc că planeta este un sistem viu, dinamic și sensibil la schimbările de mediu.
Studiul nu doar că explică fenomenul de ridicare a terenului în Africa de Sud, dar oferă și o bază solidă pentru dezvoltarea unor noi metode de monitorizare ambientală într-o lume tot mai afectată de lipsa apei.
Ştiri video recomandate
