Mii de munţi subacvatici, cu o înălţime de peste 1.500 de metri, au fost descoperiţi şi cartografiaţi în premieră de o echipă de cercetători americani şi europeni.Descoperirea a fost realizată cu ajutorul datelor obţinute de sateliţi dotaţi cu radare pentru măsurarea altitudinii, informează BBC News.
"Datele obţinute anterior de la sateliţi ne-au permis să vedem formaţiunile muntoase subacvatice mai înalte de 2.000 de metri. Noile informaţii, pe care nu le-am analizat complet, ne-ar putea permite să cartografiem formaţiuni de minimum 1,5 kilometri înălţime. Poate că nu pare a fi o îmbunătăţire semnificativă, dar numărul de munţi subacvatici descoperiţi creşte exponenţial pe măsură ce înălţimea minimă pe care o putem detecta scade. Astfel, am putea detecta alţi 25.000 de munţi în afara celor 5.000 pe care îi cunoaştem deja", a declarat profesorul Dave Sandwell, cercetător la Scripps Institution of Oceanography.
Printre detaliile observate se numără şi o creastă submarină din regiunea unde în urmă cu 180 de milioane de ani fundul oceanului a dat naştere Golfului Mexic.
În Atlanticul de Sud, cercetătorii au descoperit cele două jumătăţi ale unei culmi muntoase submarine care a fost secţionată în urmă cu 85 de milioane de ani, când Africa s-a rupt de America de Sud.
Un detaliu interesant este că multe dintre aceste structuri sunt acoperite cu sedimente şi au putut fi văzute doar datorită noilor informaţii privind gravitaţia.
Cunoşterea poziţiei munţilor subacvatici este importantă pentru industria pescuitului şi conservarea mediului, pentru că ecosistemele cele mai bogate şi importante tind să se dezvolte în jurul acestor înălţimi marine.
Oamenii de ştiinţă cunosc foarte puţine date despre relieful subacvatic.
"Ai putea crede că marea epocă a explorărilor s-a încheiat. Am fost în cele mai îndepărtate colţuri ale continentelor, iar unii poate cred că am explorat şi bazinul oceanic. Din păcate, nu este adevărat. Ştim mai multe despre topografia planetei Marte decât despre fundul oceanului", a declarat Dietmar Müller, de la Univesitatea din Sydney.
Principala problemă este că apa sărată este opacă pentru toate tehnicile actuale care sunt folosite pentru cartografierea munţilor de pe uscat.
