Unele dintre cele mai mari animale zburătoare din istorie petreceau, de fapt, mult timp pe sol, potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Leicester, citat de BBC.
Aceștia au analizat urme fosilizate lăsate de un tip de pterozaur numit Quetzalcoatlus, o creatură cu o anvergură a aripilor de până la 10 metri. Pe baza numărului mare de urme descoperite și a distribuției lor geografice extinse, oamenii de știință consideră că acești zburători uriași au început să petreacă din ce în ce mai mult timp la sol în urmă cu aproximativ 160 de milioane de ani, comportament care a continuat până la extincția lor, în urmă cu 66 de milioane de ani, odată cu dispariția dinozaurilor.
Urmele, o fereastră unică spre comportamentul pterozaurilor
Echipa de cercetare subliniază că urmele fosilizate oferă informații esențiale despre comportamentul acestor animale, informații care nu pot fi obținute doar prin studiul scheletelor. Pterozaurii erau reptile zburătoare care au trăit în aceeași perioadă cu dinozaurii, dar nu erau înrudiți direct cu aceștia.
Folosind modele 3D, analize detaliate și comparații cu schelete cunoscute, cercetătorii au reușit să asocieze o parte dintre urme cu Quetzalcoatlus, iar altele cu două grupuri distincte de pterozauri.
Robert Smyth, doctorand la Centrul pentru Paleobiologie și Evoluția Biosferei, a explicat:
„Urmele ne oferă o oportunitate unică de a studia pterozaurii în mediul lor natural. Acestea ne arată nu doar unde trăiau și cum se deplasau, ci și indicii despre comportamentul și activitățile lor zilnice, în ecosisteme care nu mai există.”
Potrivit descoperirilor, Quetzalcoatlus – o creatură cu picioare lungi – trăia atât în apropierea coastelor, cât și în zone interioare, ceea ce întărește ideea că, deși erau maeștri ai zborului, acești pterozauri erau și obișnuiți locuitori ai solului.
Alte două grupuri de pterozauri și stilurile lor de viață
Un alt grup analizat, ctenochasmatoizii, cunoscuți pentru fălcile lor lungi și dinții subțiri ca niște ace, au lăsat urme mai ales în sedimente de coastă. Aceasta sugerează că se hrăneau în zone mlăștinoase sau lagune puțin adânci, vânând pești mici sau pradă plutitoare.
De asemenea, cercetătorii au identificat urme aparținând unui al treilea grup, dsungaripterizii, care aveau membre puternice și fălci solide, cu ciocuri curbate și fără dinți în față. Aceștia foloseau dinții mari și rotunzi din spate pentru a zdrobi crustacee și alte alimente dure – semn al unui regim alimentar special.
Smyth a subliniat importanța acestor urme:
„Urmele sunt adesea trecute cu vederea în studiul pterozaurilor, însă ele oferă o comoară de informații despre modul în care aceste creaturi se deplasau, cum se comportau și cum interacționau cu mediul lor. Studiind îndeaproape aceste urme, descoperim aspecte despre biologia și ecologia lor care nu pot fi deduse din fosilele scheletice.”
Ştiri video recomandate
