Atunci cand guvernatorul Isarescu, a reiterat ca “este greu sa faci afaceri in Romania”, premierul Victor Ponta i-a replicat ca nu s-a schimbat cota unica de 16% “si nici o alta taxa care priveste mediul de afaceri”.
Iata insa ca, pe 26 mai, firmele trebuie sa achite prima “transa” din impozitul pe constructii speciale, care reprezinta 1,5% din valoarea activului. Si, bineinteles, ca primul ministru si-a schimbat deja discursul. El nu mai spune ca nu se modificat impunerile fiscale ce afecteaza mediul de business, ci ca aplicarea impozitului permite reducerea contributiilor de asigurari sociale.
Dar ceea ce trebui neaparat subliniat e ca impozitul pe constructii speciale e o taxa pe proprietate. Si vine in continuarea suprataxarii proprietatilor populatiei. Cabinetul Boc a venit cu “gaselnita” de a indexa taxele pe proprietate in 2010 cu rata inflatiei din ultimii trei ani. Dupa care, la jumatate exercitiului fiscal 2010, acelasi guvern a refuzat sa se uite in ochii celor care-si platisera integral taxele locale si a decis sa dubleze - prin ordonanta de urgenta - impozitele pentru autovehiculele cu capacitate cilindrica de peste 2.000 cmc si sa diferentieze taxele pentru persoanele care au mai multe imobile.
Sigur, Guvernul Ponta nu putea ramane mai prejos. Desi initial a lasat la latitudinea primariilor majorarea taxelor locale cu inflatia din ultimii trei ani, a revenit asupra deciziei dupa alegerile din 2012 si a impus primariilor cu arierate cresterea taxelor. Ce daca unii proprietari apucasera sa le achite integral la inceput de 2013, nu era pacat sa n-aiba un cadru legal retroactiv?!
De la taxarea proprietatilor persoane fizice la cele ale companiilor se ajunge „natural”, cu ajutorul impozitul pe constructii speciale. Fiindca si aici s-a identificat sursa: economisirile firmelor.
In intervalul martie 2013 - martie 2014, depozitele companiilor au avut un rol determinant la cresterea economisirilor, pentru ca, desi au o pondere mai redusa decat depozitele populatiei, s-au majorat mai rapid. Cu alte cuvinte, populatia a saracit ca urmare a taxarii proprietatii si a maririi accizelor, companiile si-au ajustat oferta in functie de cererea consumatorilor si au preferat sa stea cu banii la banca, in loc sa constituie stocuri de marfa. Dar n-au beneficiat prea multa vreme de ragaz, deoarece a intrat in vigoare o forma de impozitare si a proprietatii lor.
Ca sa detaliez, in 2009 s-a observat ca se majoreaza economisirile populatiei. Ele i-au prins bine statului, deoarece si-a finantat deficitul de 9% din PIB. Dupa care, guvernantii s-au gandit ca daca tot au aratat romanii ca au bani, nu mai bine sa-i ia de tot, cu impozite, decat cu imprumut?! Apoi s-a decis sa se aplice aceeasi “reteta” si pe economisirile firmelor, pentru ca si ele au aratat ca au crescut. Ceea ce evidentiaza ca statul ia banii indivizilor prin alte metode decat business-ul. El nu stimuleaza tranzactii si volumele, ci se margineste sa puna mana pe ce au pus oamenii si companiile deoparte, actionand impotriva politicii monetare, care a stimulat economisirea.
Sa tragem linie si sa spunem lucrurilor pe nume. Impozitarea proprietatii reprezinta o noua impunere asupra unui venit deja taxat. Cei care n-au venituri suficiente sa achizitioneze proprietati nu-s impozitati, ci doar aceia care au capacitatea sa investeasca. Si ca nu cumva sa o faca, vine statul roman si le ia banii. Iata un exemplu tipic de dat cu stangul in dreptul.
E limpede ca Romania a ramas un stat cu reflexe socialiste, din moment ce nu incurajeaza detinerea de proprietati, dar nu-i singurul exemplu care arata ca nu i se potriveste calificativul de economie de piata. Romania nu se sfieste sa incalce un contract atunci cand impoziteaza pensiile. In cazul celor mai multi salariati, deveniti ulterior pensionari, nu exista regula de a li se taxa aceasta forma de economisire cand o vor utiliza. Regulile jocului s-au schimbat, din nou, in timpul jocului...
Si bineinteles ca daca se taxeaza economisirile fortate - pensiile -, trebuie sa se impoziteze si economiile obisnuite, pentru ca si ele provin dintr-un venit deja taxat. Cu riscul de a se micsora potentialul investitional autohton, ca apoi sa se intrebe specialistii pe la seminarii de ce nu are Romania companii care actioneaza regional.
Romania nu conteaza in Europa, fiindca e taxat permanent potentialul de investire pentru a le fi oferite romanilor bunuri publice care costa de 4-5 ori mai mult decat fac.
