Testul intrării în turul doi al prezidenţialelor se poate transforma într-o armă cu două tăişuri pentru actualii lideri PSD şi PNL. Cine va câştiga onoarea de a-l înfrunta pe Traian Băsescu în turul doi va avea linişte în partid. Perdantul va deveni vulnerabil în faţa propriilor colegi de partid şi riscă să înfrunte contestarea autorităţii sale ca lider de partid şi eventual, chiar să piardă această funcţie de conducere.
Geoană şi Antonescu se bat, Băsescu câştigă?
Surse din cadrul PNL şi PSD dau mai mult ca sigură accederea lui Traian Băsescu în turul doi al prezidenţialelor în cazul în care acesta decide să candideze pentru un al doilea mandat la Cotroceni. Analizele interne relevă faptul că singura şansă pentru a-l învinge pe Basescu ar consta în atragerea de către candidatul care va intra în turul doi a voturilor contabilizate de celălalt adversar. O sarcină deloc uşoară şi greu de explicat propriului electorat având în vedere că PNL şi PSD se postează pe poziţii doctrinare total diferite, greu de conciliat mai ales în acestă perioadă de criză economică.
Fiecare lider de partid îşi cântăreşte în acest moment şansele. Conform surselor citate, lupta pentru Cotroceni va avea două paliere: într-o primă etapă, atât candidatul PNL, cât şi PSD vor căuta să-şi decrebilizeze reciproc imaginea şi şansele de intrare în turul doi, în paralel cu efortul de combataere electorală a lui Traian Băsescu.
Un cerc vicios de care însă Băsescu ar putea profita. Cu cei doi potenţiali adversari divizându-şi eforturile şi resursele între combaterea reciprocă şi atacarea imaginii sale, actualul şef la statului ar putea sta în expectativă şi lăsa pe cei doi contracandidaţi să se sfâşie unul pe altul.
Antonescu: Atu versus handicap
Abia instalat în funcţia de lider al PNL, Crin Antonescu nu dispune de prea mult timp pentru a veni cu un discurs şi program politic credibil. Atuurile sale ţin de de faptul că el constituie singurul candidat adevărat de Opoziţie şi neimplicarea sa în activitatea guvernului Tăriceanu. Lui Antonescu nu i se poate imputa nimic din nerealizările fostei guvernări, de vreme ce a refuzat la un moment dat să facă parte din cabinetele Tăriceanu.
În schimb, promovarea unui mesaj electoral pur de dreapta, precum cel care i-a servit pentru a-l învinge pe Tăriceanu în cursa pentru preşedinţia PNL ar fi contraproductivă. În actualele condiţii de criză socială şi economică, în care măsurile care trebuie implementate pentru combaterea acestui fenomen nu mai ţin de eventualele orientări sau doctrine politice, promovarea valorilor autentice ale liberalismului ca principală platformă electorală are toate şansele să nu atragă votul majorităţii electoratului.
Un al doilea handicap al liderului PNL ţine de trendul descendent pe care se află partidul său din punct de vedere electoral. Ca fost partid de guvernare, PNL a început să deconteze electoral efectele crizei, existând posibilitatea ca de la cele 20 de procente înregistrate la ultimele parlamentare să scadă la 10-15 procente.
În cazul în care un asemenea scenariu îşi va regăsi corespondentul în realitate, Antonescu ar avea numai de pierdut. Spre deosebire de Traian Băsescu, liderul PNL are nevoie de timp mai îndelungat decât cel oferit în acest an electoral pentru a putea funcţiona eficient ca o locomotivă pentru propriul partid.
Totodată, disocierea lui Antonescu de orice activitate executivă în perioada fostei guvernări Tăriceanu este deja exploatată de unii lideri social-democraţi, care în luările lor de poziţie au trimis săgeţi spre lipsa de experienţă şi spre caracterul sărăcăcios ale realizărilor efective contabilizate până în prezent de liderul PSD.
Laitmotiv-ul ?am doar un apartament cu două camere? ar putea prinde la nivelul unei anumite pături de votanţi, în timp ce pretenţioşii şi cei care caută soluţii practice anticriză din partea factorilor de decizie ar fi mai greu de atras de partea unui candidat care nu s-a remarcat decât printr-un discurs virulent, dar cam lipsit de conţinut. În prezent, modelul ?Becali, întreprinzător şi obraznic? pare mai apreciat decât tiparul ?cinstit dar sărac? deja exploatat de către fostul preşedinte Ion Iliescu.
O eventuală ieşire din cursă după primul tur al prezidenţialelor ar putea avea efecte nedorite pentru Antonescu şi la nivelul PNL. Proaspăt ales lider de partid, pe Antonescu îl aşteaptă un an greu marcat de alegerile pentru europarlamentare şi prezidenţiale, care nu-i lasă prea mult timp pentru consolidarea poziţiei de conducere nou-dobândite.
Un eventual eşec de la alegrile pentru PE, dublat de propria înfrângere în primul tur al prezidenţialelor l-ar face vulnerabil pe Antonescu la eventualele atacuri interne ce ar putea veni din partea taberei Tăriceanu şi chiar a propriilor susţinători. În ambele cazuri, numărul doi din partid, prim-vicepreşedintele Ludovic Orban ar avea numai de câştigat. Dacă Antonescu l-ar învinge pe Traian Băsescu şi s-ar instala la Cotroceni, potrivit noului statut intern al PNL, Orban ar prelua frâiele unui partid în ascensiune. În caz de înfrângere, poziţia colegului Antonescu în PNL ar fi şubrezită şi mai uşor de abordat de eventualii pretendenţi.
Geoană, stânjenit de actul guvernării PSD-PDL
Chiar dacă beneficiază de o notoritate şi o cotă de încredere mai mare decît contracandidatul său liberal, Geoană se găseşte în acest moment în cea mai dificilă poziţie dintre principalii trei pretendenţi la Cotroceni.
Mircea Geoană este candidatul de stânga, al unui partid care a ştiut în trecut să îmbine, atunci când era nevoie, în măsurile practice, valorile sale tradiţionale social-democrate cu influenţe liberale sau de dreapta.
Un alt avantaj major îl reprezintă logistica şi structura organizatorică a PSD, net superioară celei pe care PNL poate să o pună la dispoziţie, la nivel naţional, pentru susţinerea campaniei electorale a propriului candidat prezidenţial.
Handicapul major al posibilului candidat PSD este strâns legat de participarea la actuala guvernare. Coaliţia cu PDL pentru exercitarea actului guvernării leagă de mâini şi de picioare pe Geoană, orice încercare de a crea un comportament critic şi obiectiv al liderului PSD în raport cu prestaţia Cabinetului Boc, fiind decredibilizat tocmai de prezenţa miniştrilor social-democraţi în executiv.
Coabitarea cu PDL îl face pe Geoană vulnerabil mai ales la atacurile principalului său contracandidat pentru intrarea în turul doi, liberalul Crin Antonescu. Între ciocan şi nicovală s-ar afla Geoană şi în cazul în care ar încerca să rupă coaliţia pentru a creşte în sondaje şi consilida poziţia în cursa pentru Cotroceni.
Locul său de preşedinte în PSD nu este pe deplin consolidat. În PSD nu există disciplina de partid şi omogenitatea impusă de Băsescu în partidul partener, PSD. Pentru fiecare decizie luată, Geoană are de înfruntat vocile critice din partid aparţinând unui Iliescu, Năstse, Mitrea sau ocazional al liderilor locali afectaţi de unele hotărâri ale partidului, cazul lui Marian Vanghelie.
Printr-o eventuală ieşire a PSD de la guvernare, Geoană riscă, după modelul deja experimentat de către Tăriceanu, să-şi urce în cap baronii locali, mai interesaţi să rămână la putere decât ca preşedintele lor de partid să se instaleze la Cotroceni.
În cadrul PSD, există semnale clare că există o tabără care abia aşteapată ca Geoană să facă o greşeală importantă sau să sufere un eşec usturător, pentru a se crea posibilitatea punerii în discuţie a locului de preşedinte de partid.
Opoziţia, şicanele şi criticile venite mai ales din partea vechii garnituri de lideri social-democraşţi ar explica de altfel ezitarea lui Mircea Geoană în a-şi asuma în mod clar poziţia oficială de candidat al PSD pentru alegerile prezidenţiale.
Pe de altă parte, nici scenariul susţinerii unui candidat din afara partidului ca o măsură necesară pentru debarcarea lui Traian Băsescu nu l-ar avantaja pe liderul PSD în relaţia cu proprii colegi de partid. Sprijinirea de către PSD a unui candidat independent, sau chiar a lui Crin Antonescu, cum se vehiculează în anumite cercuri social-democrate ar demonstra slabiciunea şi criza de cadre a acestui partid, cu efecte electorale negative pe termen lung.
Succesul combaterii crizei şi asumarea pozei de ?salvator al naţiunii?, căi de atac împotriva lui Băsescu
În aceste condiţii, profilarea unui cartel anti-Băsescu poate fi împinsă abia după primul tur al prezidenţialelor. Chiar şi atunci, necesitatea unei colaborări electorale PSD-PNL ar fi greu de legitimat şi explicat propriului electorat împărţit între stânga şi dreapta.
Mai mult, experienţa politică a ultimilor ani au demonstrat că electoratul român îl preferă pe politicianul cu cele mai mici şanse, eventual încolţit sau atacat de majoritatea actorilor politici, cazul lui Traian Băsescu.
În cazul în care Antonescu ar reuşi să intre în turul doi, spaţiul său de manevră şi atac ar fi sensibil mult mai larg decât cel al lui Geoană. Discursul electoral al liderului PSD ar fi limitat din nou de calitatea sa de parte integrantă a guvernării. Potenţialul electoral al crizei economice nu ar putea fi fructificat şi nici atacurile la adresa PDL, partidul satelit al lui Traian Băsescu şi partener de guvernare al PSD.
În schimb, Antonescu ar putea deconta pe seama lui Băsescu eşecul actualei guvernări de a combate şi diminua efectele crizei, cu condiţia de a veni cu soluţii şi un program solid, o platformă doctrinară şi politică care încă lipseşte din discursul conducătorului liberal.
Marius Vulpe, Antena3.ro
