Daria Silişteanu, dubla campioană olimpică de înot la Jocurile Olimpice de tineret din Dakar are planuri măreţe. Visează să ajungă la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 2028 şi vrea să-l întreacă pe David Popovici la numărul de medalii.
Daria Silişteanu a cucerit aurul la 50 și 100 metri spate și argintul la 100 metri fluture la competiţia olimpică din Senegal.
Violeta Moroianu: Suntem astăzi alături de Daria Silișteanu, dublă campioană olimpică de tineret. A venit din Dakar în urmă cu câteva zile și astăzi este deja la Antena 3 CNN. Bun găsit, Daria, mulțumim că ai acceptat invitația noastră!
Daria Silișteanu: Bună ziua! Eu vă mulțumesc că m-ați invitat.
Violeta Moroianu: Daria, la doar 17 ani, tu ai reușit o performanță remarcabilă. Ai luat două medalii de aur, la 50 de metri spate și la 100 de metri spate, și una la 100 de metri fluture. Cu ce așteptări ai plecat tu acolo?
Daria Silișteanu: Aveam așteptări să dau tot ce pot. Asta e obiectivul la fiecare competiție. Într-adevăr, când știu că e în joc o medalie, trebuie să lupt pentru ea.
Violeta Moroianu: Care a fost cea mai grea probă dintre cele trei?
Daria Silișteanu: Toate trei au fost grele, dar nu grele când le-am înotat. Au fost grele din punct de vedere mental înainte, pentru că am emoții și trebuie să le gestionez foarte bine.
Violeta Moroianu: Pentru care dintre aceste probe te-ai pregătit cel mai intens?
Daria Silișteanu: Pentru probele de spate, pentru amândouă la fel, pentru că pe acestea sunt specializată. Astea sunt probele mele, pe astea mă antrenez tot timpul.
Violeta Moroianu: Tu faci înot de la vârsta de 5 ani și, din ce înțeleg, ai același antrenor de la 5 ani până acum?
Daria Silișteanu: Da, fac înot de la 5 ani și jumătate și sunt cu antrenorul meu de la început până acum.
Violeta Moroianu: Andrei Pinticanu este antrenorul tău. Spune-ne mai multe despre experiența din Dakar. Cum a fost acolo?
Daria Silișteanu: A fost o experiență unică. Într-adevăr, nu ne așteptam să fie atât de cald, nu ne așteptam să facem atâta timp până la bazin, dar ne-am descurcat. Pentru toată lumea a fost la fel.
Violeta Moroianu: Înțeleg că au fost zile în care voi luați trenul, autobuzul, iar trenul ca să ajungeți efectiv la bazin?
Daria Silișteanu: Da, mergeam cu autobuzul, apoi cu trenul și apoi iar cu autobuzul. Făceam două ore până la bazin și asta făceam zilnic, pentru că noi stăteam în Satul Olimpic și asta trebuia să facem, nu aveam nicio altă soluție.
Violeta Moroianu: Acestea erau condițiile, dar, cu toate astea, tu ai reușit să obții două medalii de aur. Ești cel mai medaliat sportiv român din istoria Jocurilor Olimpice de Tineret. Îți dă mai multă încredere asta pentru viitoarele competiții?
Daria Silișteanu: Da, posibil, doar că pe mine fiecare medalie mă motivează să fac lucrurile mai bine pe zi ce trece.
Violeta Moroianu: Timpul de 27 de secunde și 93 de sutimi la 50 de metri spate reprezintă un record național. Te așteptai să înregistrezi și acest record?
Daria Silișteanu: Nu ne așteptam, nici eu, nici antrenorul meu nu ne așteptam să fac record național, pentru că condițiile au fost deosebite, cum ziceam. Adică, pe lângă faptul că erau 37-38 de grade afară, apa avea 32 de grade în bazinul mare. Proba de 800, la băieți și la fete, cred că s-a anulat.
Violeta Moroianu: Tot din cauza temperaturilor extreme?
Daria Silișteanu: Din cauza temperaturilor extreme și din cauza temperaturii apei. Pentru că apa, în mod normal, la un concurs internațional, ar trebui să aibă 28 de grade. Maxim 28 de grade. La o competiție națională, apa trebuie să aibă între 25 și 28 de grade.
Violeta Moroianu: Ai reușit cu toate acestea să depășești aceste greutăți?
Daria Silișteanu: Da, și bazinul exterior contează foarte mult – dacă bate vântul, te îngreunează sau te ajută, depinde din ce parte bate vântul. Și a fost cum a fost.
Violeta Moroianu: Unde ai simțit că întâmpini greutăți? Înainte de ce finală?
Daria Silișteanu: Înainte de finala la 100 spate eram cea mai emoționată, pentru că e probabil cea mai puternică probă a mea, pot spune cea mai bună, și la ea am cele mai mari emoții, pentru că e normal într-un fel.
Violeta Moroianu: Este și cea mai dificilă probă aceasta, de 100 de metri spate?
Daria Silișteanu: Dacă înveți cum să o înoți și ai o tactică bună, e proba ta.
Violeta Moroianu: Tu ai surprins plăcut pentru că, pe lângă aurul la 50 m și la 100 m, ai venit și cu argintul de la 100 m fluture. O medalie care te-a surprins și pe tine?
Daria Silișteanu: Da, pe toată lumea, cred.
Violeta Moroianu: De ce anume?
Daria Silișteanu: Pentru că nu sunt specializată neapărat pe fluture. Înot la campionatele naționale, mai înot fluture uneori când, de exemplu, este o zi în care nu am probă – e 200 m spate și nu prea îmi place mie să o înot, așa că nu o înot. Și fac 50 fluture, de exemplu. La naționale am făcut 100 fluture doar pentru că Comitetul Olimpic Internațional a ales proba de 100 fluture la feminin pentru țara noastră.
Violeta Moroianu: Tu te-ai adaptat și ai venit și cu medalie.
Daria Silișteanu: Da, pentru că mi-am dorit foarte mult să merg. Era o unică șansă să merg acolo.
Violeta Moroianu: Sunt foarte importante aceste medalii pentru tine. Tu, pe lângă faptul că ai doborât aceste recorduri, ai doborât și recordul care i-a aparținut campioanei olimpice Diana Mocanu. S-a întâmplat în august 2025, da? La Otopeni.
Daria Silișteanu: Da, da, da. Recordul Dianei Mocanu chiar l-am urmărit, pentru că era singurul record care mai era în picioare.
Violeta Moroianu: Ai vrut să o întreci.
Daria Silișteanu: Da, da. Era singurul record care mai era și...
Violeta Moroianu: Pe care puteai să îl depășești.
Daria Silișteanu: Da, pe care puteam să îl dobor, da.
Violeta Moroianu: Ce recorduri ți-ai propus acum să mai dobori?
Daria Silișteanu: Păi, recordurile sunt deja toate ale mele. Acum trebuie să-mi fac doar personal best și atât.
Violeta Moroianu: Personal best, dacă ar fi, unde, la ce probă ți-ai dori să se întâmple?
Daria Silișteanu: La 100 spate vreau să-mi fac, pentru că mai am puțin până la barem și chiar îmi doresc foarte mult să-l îndeplinesc.
Violeta Moroianu: Daria, spune-mi, ai avut timp să sărbătorești? Te-ai întors de doar câteva zile în țară.
Daria Silișteanu: Nu, dar au venit colegii de la Cluj cu familia lor și părinții mei de acasă.
Violeta Moroianu: Părinții au urmărit toate probele la televizor?
Daria Silișteanu: Da, da.
Violeta Moroianu: Ți-au scris imediat după probe? Te-au sunat?
Daria Silișteanu: Da, mi-au scris și mi-au zis că îi fac să plângă.
Violeta Moroianu: Erau foarte fericiți? Emoționați?
Daria Silișteanu: Da, da.
Violeta Moroianu: A plâns mama, tata?
Daria Silișteanu: Mama, da. Și mama a plâns și la aeroport, iar ei i-au zis să nu mai plângă.
Violeta Moroianu: A plâns, bineînțeles, de bucurie.
Daria Silișteanu: Da, da, da.
Violeta Moroianu: Urmează și Jocurile Olimpice. Mai e mult până atunci, dar mă gândesc că ai în plan o participare la Los Angeles?
Daria Silișteanu: Da, mi-aș dori. Vă dați seama, ca orice sportiv, să fiu acolo e o onoare și chiar îmi doresc asta. Nu știu, fac tot ce pot ca să ajung acolo. Mănânc corect, mă odihnesc, fac tot ce-mi stă în putință ca să mă antrenez cât mai bine și ca să pot îndeplini baremul respectiv.
Violeta Moroianu: Acum, de când ai venit în țară, ce pofte ți-ai făcut?
Daria Silișteanu: Nu știu, nu neapărat pofte, că trebuie să rămân constantă pentru naționale și pentru competițiile ce urmează la anul și întotdeauna. Da, mai am și eu zile în care mănânc prostii, dar, momentan, doar pizza cred că am mâncat.
Violeta Moroianu: De când ai venit, ai sărbătorit cu pizza?
Daria Silișteanu: Da, în seara în care am ajuns.
Violeta Moroianu: Și desert?
Daria Silișteanu: Și desert, da.
Violeta Moroianu: Ce a făcut mama? Macarons. Sunt preferatele tale? Le-a făcut mama sau le-a cumpărat? Urmează, așa cum spuneai și tu, Campionatele Naționale în Bazin Scurt. Te pregătești, bănuiesc, și pentru aceste competiții?
Daria Silișteanu: Da, o să fac tot ce pot, cu ce rezerve mai am, pentru că drumul a fost lun. Ne-am trezit la 2:20 ca să plecăm și am ajuns la 8 seara.
Violeta Moroianu: Ați făcut destul de mult.
Daria Silișteanu: 18 ore, chiar... 18 ore a fost drumul din Dakar până acasă.
Violeta Moroianu: Dar a fost un drum frumos.
Daria Silișteanu: Da, că m-am întors acasă.
Violeta Moroianu: Unde sunt medaliile acum? Bănuiesc la loc de cinste?
Daria Silișteanu: Da, acasă, le-a luat mama, că nici ea nu și-a dat seama că îmi trebuiau și a făcut repede bagajele, pentru că trebuia să elibereze camera la hotel. A făcut repede bagajele și nu și-a dat seama să pună și cutiile cu medaliile, dar...
Violeta Moroianu: E bine, sunt în siguranță, sunt în familie, da? Care este cea mai prețioasă medalie pentru tine, fie că vorbim de campionate europene, mondiale?
Daria Silișteanu: Păi, în ordinea...
Violeta Moroianu: Importanței?
Daria Silișteanu: Dificultății concursului, pentru că astea au fost ultimele și, bineînțeles, cele mai importante. Momentan vreau, cum am mai spus, să vorbesc cu mama să facă o vitrină, să facem cumva o vitrină – sau nu neapărat o vitrină, un loc unde să-mi pun medaliile astea importante, de la mondiale, jocurile astea, europene.
Violeta Moroianu: Știi numărul lor?
Daria Silișteanu: Dacă vă referiți la naționale, nu. Și...
Violeta Moroianu: Să spunem așa: europene, mondiale și Jocurile Olimpice la care tocmai ai participat. În mare, estimativ, așa.
Daria Silișteanu: Cred că... zece.
Violeta Moroianu: Zece.
Daria Silișteanu: Da, adunate și de la europene și mondiale și jocurile astea, cred. Cam așa, da – 10, 11, 12, pe acolo.
Violeta Moroianu: Daria, te așteptai la acest succes major la Jocurile Olimpice de Tineret? Cu ce gânduri ai plecat inițial la competiție?
Daria Silișteanu: Păi, am plecat cu gândul de a face tot ce pot. Bineînțeles că nu se aștepta nimeni să ajungem acolo și să fie condițiile care au fost, doar că, cum am spus, pentru toți au fost aceleași condiții. Chit că, din câte am înțeles, coreeanca a stat la hotel sau... Asta a fost.
Violeta Moroianu: Când ești un sportiv de performanță, trebuie să te adaptezi până la urmă, nu?
Daria Silișteanu: Da, trebuie să te adaptezi la orice situație, orice...
Violeta Moroianu: Ai dormit, înțeleg, și pe canapeaua de la Ambasada României din Dakar? Cum au fost domnii de acolo? Primitori?
Daria Silișteanu: Foarte amabili și le mulțumesc foarte mult din suflet.
Violeta Moroianu: Te-a ajutat la ce probă?
Daria Silișteanu: La 100 și la 50.
Violeta Moroianu: Deci au și ei un mic aport acolo, la medalie? Ambasada României din Dakar, da? Ok. În finala de 50 de metri spate de la Dakar, ți-ai doborât propriul record național cu o sutime de secundă. Ai oprit cronometrul la 27 de secunde și 93 de sutimi, față de 27 și 94 de sutimi, stabilite anterior în vară la München. Știai lucrul ăsta? Când ți-ai dat seama că ai depășit acest record?
Daria Silișteanu: Nu mi-am dat seama. M-am uitat pe tabelă, iar pe tabelă îmi dau foarte greu seama de timp, pentru că trebuie să mă uit mai întâi la loc și apoi la timp, să mă duc așa, încet, încet.
Violeta Moroianu: Ai știut că ai luat aurul?
Daria Silișteanu: Da, am știut asta, dar nu știam timpul și mă uitam direct la timp, nu numai la nume. Și mă uitam la timpul unei fete din Coreea...
Violeta Moroianu: Pe care ai depășit-o.
Daria Silișteanu: Da. Și vedeam 28 și ceva și am zis: „Băi, ce slab am înotat...”. Și după aia, când m-am uitat din nou mai bine și am văzut că Andrei se bucura și toată lumea la fel, mi-am zis: „Băi, cred că am greșit”. Și m-am uitat din nou, și am văzut că a fost 27.93, și am rămas șocată, nu mi-a venit să cred.
Violeta Moroianu: Adică mai bine decât ceea ce ai făcut data trecută.
Daria Silișteanu: Da, da.
Violeta Moroianu: După Campionatele Naționale mai este o competiție importantă pe final de an, nu?
Daria Silișteanu: Da, da, da. Campionatul Mondial de Seniori în China.
Violeta Moroianu: În Beijing. Acolo cu ce medalii speri să vii acasă?
Daria Silișteanu: Nu cred că mă lupt acolo nici la finală. Sincer, îmi doresc să ajung într-o finală de campionat mondial, dar ținând cont că eu, înainte de Jocuri, am fost și la Cupa „Andrei Nicolescu” și după am plecat în Dakar, am venit din Dakar, acum avem naționalele și sunt foarte apropiate... Sper să fac și acolo tot ce pot, bineînțeles. Trebuie să mergem și cu câteva zile înainte, că e diferență foarte mare de fus orar, de șapte ore, din câte am înțeles.
Violeta Moroianu: Cui datorezi acest succes pe care l-ai avut acum, în Dakar?
Daria Silișteanu: Familiei mele și antrenorului, în primul rând.
Violeta Moroianu: Andrei Pinticanu?
Daria Silișteanu: Da, da. Pentru că, nu știu, dacă n-ai un antrenor bun sau un antrenor care să te susțină și să aibă încredere în tine, mi se pare...
Violeta Moroianu: Care este secretul unui antrenor perfect? Pentru că tu colaborezi cu același antrenor de la cinci ani.
Daria Silișteanu: Eu cred că el e. Da, cred că antrenorul e secretul și faptul să fie dedicat. Antrenorul nostru este foarte dedicat și face de toate. El e și doctor, e și nutriționist, și preparator, și de toate.
Violeta Moroianu: Dacă te doare capul, îi spui domnului antrenor, da? Antrenorul este din Fălticeni, de unde ești și tu. Tu ești legitimată la CSM Constanța, dar, practic, acolo ai început înotul, în Fălticeni, acasă la tine. Și acolo l-ai cunoscut și pe Andrei Pinticanu. Și colaborarea, practic, a început de la vârsta de cinci ani.
Daria Silișteanu: De cinci ani și încă continuă.
Violeta Moroianu: Încă continuă. Bănuiesc că planificați să rămâneți în aceeași formula?
Daria Silișteanu: Da, sigur.
Violeta Moroianu: Daria, pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles, care sunt obiectivele tale sau visele tale? Care este visul suprem pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles?
Daria Silișteanu: Visul suprem e să iau o medalie, dar nu cred că se va întâmpla la Los Angeles, sincer. Pentru că încă o să fiu mică, 18 ani... 19, de fapt. 19 ani, mi se pare încă o vârstă mică pentru Jocuri. Dar, probabil, în 2032, la Brisbane...
Violeta Moroianu: Acolo ți-ai stabilit un obiectiv mai clar?
Daria Silișteanu: Da, dar aici obiectivul e să ajung acolo. Să particip, să văd cum este. Să particip, să văd condițiile, să văd cum se desfășoară o astfel de competiție și apoi vin acasă, mă pregătesc și mai bine și în 2032, poate, poate...
Violeta Moroianu: Poate visezi la o medalie olimpică. Asta dacă nu, cine știe... Dacă nu, ai surprins frumos și la Los Angeles, da?
Daria Silișteanu: Da.
Violeta Moroianu: Așa cum s-a întâmplat în Dakar. Anul viitor o să fii clasa a douăsprezecea. Urmează Bacalaureatul. Va fi un an dificil pentru tine?
Daria Silișteanu: Probabil că va fi, da. Pentru că noi, cum suntem mai mult plecați, va trebui să fac din nou meditațiile online, să-mi iau caietele cu mine peste tot, să învăț, pentru că trebuie să iau și Bacalaureatul. Nu se poate fără.
Violeta Moroianu: Înțeleg că vrei să urmezi facultatea de sport, rămâi în același domeniu?
Daria Silișteanu: Da, mi-aș dori să ajung un antrenor de înot foarte bun.
Violeta Moroianu: Și vrei să ai și o școală de înot?
Daria Silișteanu: Da, nu știu. Voi vedea pe parcurs, pentru că îmi place foarte mult înotul și...
Violeta Moroianu: Deci nu schimbi sportul, rămâi la înot?
Daria Silișteanu: Nu. Îmi plac copiii, îmi place înotul și... Nu cred că m-aș vedea, sincer, să fac altceva. Nu cred că mi-ar plăcea, în primul rând.
Violeta Moroianu: Ai primit multe mesaje acum, după succesul din Dakar?
Daria Silișteanu: Da, am primit destul de multe.
Violeta Moroianu: Ai reușit să le citești pe toate?
Daria Silișteanu: Da, da, da.
Violeta Moroianu: Care au fost persoanele care ți-au scris cel mai mult? Unde? Pe Instagram? Pe Facebook? Prietenii? Apropiații?
Daria Silișteanu: Mi-au scris colegii de la bazin, mi-a scris prietenul meu foarte mult, după fiecare probă, înainte de fiecare probă. Dar toată lumea mi-a scris, adică familia în general. Adică, pentru mine, familia e cea mai importantă. Și „familie” le spun și colegilor de la înot, toată lumea face... Prietenii mei apropiați și persoanele apropiate fac parte din cuvântul ăsta, „familie”, pentru că noi la bazin suntem ca o familie, nu știu cum să zic. Și părinții mei... Toți părinții se înțeleg între ei, noi, toți copiii, ne înțelegem și, toate acumulate, facem o familie mai mare.
Violeta Moroianu: Noi mai avem un nume mare în țară, David Popovici, la masculin, da? La feminin te avem pe tine deocamdată, Daria Silișteanu. Speri să-l întreci pe David Popovici?
Daria Silișteanu: Nu știu, nu cred că este o concurență, pentru că el e la masculin și eu sunt la feminin și nu cred că e o concurență neapărat între noi. El e el, eu sunt eu – el e David, eu sunt Daria.
Violeta Moroianu: Daria și-ar dori să-l depășești pe David la numărul de medalii, nu știu, la Jocurile Olimpice?
Daria Silișteanu: Da, probabil că da.
Violeta Moroianu: Ok. Daria, mulțumim mult pentru că ai fost astăzi alături de noi. Îți dorim succes acum la Campionatele Mondiale, pentru că sunt cele mai importante, da, pe final de an. Unde vei face sărbătorile? În țară?
Daria Silișteanu: Da, acasă.
Violeta Moroianu: Deci nu ai nicio competiție, da, în perioada aceea?
Daria Silișteanu: Nu, nu. Ar fi culmea, sincer. Păi o să avem câteva zile de Crăciun, două-trei zile, probabil, și o zi-două la Revelion și, între antrenamente, așa, sărbătorim.
Violeta Moroianu: Între antrenamente. Cum îi stă bine unui sportiv de performanță.
Daria Silișteanu: Exact. Nu mă deranjează oricum.
Violeta Moroianu: Mulțumim mult că ai fost astăzi aici, la Antena 3 CNN. Îți dorim succes și, cine știe, poate te vedem că vii și de la Los Angeles cu câteva medalii.
Daria Silișteanu: Mulțumesc frumos și eu! Doamne ajută!
