Jack Warner şi-a dorit dintotdeauna să devină faimos. Mai precis, să fie adorat, puternic, bogat şi faimos. Născut Jacob Warner într-o familie de imigranţi evrei din Canada, în 1892, şi-a schimbat numele cu unul care să fie mult mai teatral, mai plăcut – Jack L Warner. În tinereţe, era obsedat de imagini şi îşi petrecea timpul prin studiouri de fotografie, în speranţa de a fi folosit în sesiunile-test. În timp ce fraţii săi recunoşteau potenţialul proiectoarelor de film şi investeau într-un proiector Kinetoscope, Jack îşi câştiga pâinea cântând în teatre şi nu părea interesant de partea mai puţin strălucitoare a lumii teatrale.
Susţinut de părinţi, împreună cu fraţii săi – Albert, Harry şi Sam – Jack a plecat într-un turneu în statele de Nord ale SUA, unde a reuşit să strângă suficient de mulţi bani pentru a cumpăra o serie de teatre locale pentru a pune bazele propriei companii de distribuţie de film, The Duquesne Amusement and Supply Company. Dar ambiţia celor patru fraţi nu avea să se oprească la o reţea de teatre din Pittsburgh. Fraţii Warner îşi doreau supremaţia mondială.La începutul secolului XX, mulţi se îndreptau spre Vest, în căutarea unei vieţi noi, mai bune. Unul dintre aceştia era Harvey Wilcox, care a cumpărat 64 de hectare de pământ la vest de Los Angeles, sperând să pună bazele aici unei comunităţi conservatoare – speranţe deşarte şi ironii ale istoriei. În trenul ce venea dinspre Kansas, Wilcox şi soţia sa au început să vorbească cu o femeie care povestea despre vara petrecută acasă, în Hollywood. Dorinţa lui Wilcox de a pune bazele unei comunităţi a devenit realitate, iar în 1910, Hollywood a devenit, în mod oficial, parte a Los Angeles-ului.n turneu în statele de Nord ale SUA, unde a reuşit să strângă suficient de mulţi bani pentru a cumpăra o serie de teatre locale pentru a pune bazele propriei companii de distribuţie de film, The Duquesne Amusement and Supply Company. Dar ambiţia celor patru fraţi nu avea să se oprească la o reţea de teatre din Pittsburgh. Fraţii Warner îşi doreau supremaţia mondială.
În acelaşi timp, un grup de actori şi regizori – atraşi în această zonă de climatul cald, însorit, de lipsa taxelor şi de eliberarea de brevetele date de Motion Picture Patents Company a lui Thomas Edison – au început să vină să filmeze în ceea ce este astăzi capitala mondială a filmului. În 1911, în Hollywood a apărut primul studio de film – când Blondeau Tavern de pe Sunset Boulevard a devenit Nestor Film Company – care deschis sezonul goanei după aur care va continua pe parcursul a două decenii.
Câţiva ani mai târziu, în 1917, Jack Warner a fost trimis la Los Angeles pentru a cumpăra drepturile pentru „My Four Years In Germany”, un memoriu al ambsadorului american în Germania, care şi-a petrecut acolo anii Primului Război Mondial. Confruntându-se cu o concurenţă acerbă din partea proprietarilor de teatre locale şi cu o oferte impresionate din partea distribuitorilor, fraţii Warner au ţinut piept şi au organizat premiera filmului ei înşişi – ceea ce le-a adus încasări foarte mari. Sentimentul antigerman care era în creştere după război a făcut ca filmul să fie un hit. Fraţii Warner stăteau acum la masa celor mai importanţi producători de film americani.
În 1918, fraţii au pus bazele Warner Brothers West Coast Studios, care a intrat mai târziu, în 1923, în componenţa mult mai cunoscutei companii Warner Brothers, şi s-au mutat la Hollywood. Jack se ocupa de producţie, alături de fratele său Sam, în timp ce Harry şi Albert vindeau drepturi de distribuţie şi se lansau cu mult entuziasm în producerea unei serii de comedii cu buget redus. Totuşi, filmele nu au fost un succes, iar compania se afla la marginea colapsului financiar – chiar a fost nevoie să mute compania într-un cartier pe care localnicii îl numeau Poverty Row (Aleea Sărăciei). Salvarea a venit de unde se aşteptau mai puţin.
Continuarea pe historia.ro
