De un an, femeia folosește proteze de nouă generație. Între timp, a dat în judecată spitalul Santa Maria, spitalul Regina Elena din Roma și Ausl Romagna şi cere despăgubiri.
"Protezele foarte scumpe achiziționate datorită strângerii de fonduri a asociațiilor de voluntari și a persoanelor private mi-au schimbat viața", a declarat Anna.
"Sunt foarte conștientă că nu voi mai avea niciodată autonomie, dar ei mi-au redat un minim de demnitate în viața de zi cu zi. Viața de zi cu zi este alcătuită din multe lucruri, pe unele nu le voi mai putea face niciodată singură, altele datorită protezelor da”, adaugă ea.
Cu toate acestea, protezele se deteriorează și sunt garantate doar doi ani.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
"Nevoia de a avea despăgubiri pentru ceea ce am suferit nu este un capriciu. Trăiesc în fiecare zi cu îngrijorarea că s-ar putea rupe, ceea ce m-ar forța să mă întorc într-un scaun cu rotile".
Povestea Annei Leonori începe în 2014. Atunci, un diagnostic de tumoră malignă necesita o intervenție chirurgicală invazivă. Femeia s-a operat la Roma și a rămas fără uter, ovare, 40 de ganglioni limfatici. Şi vezica urinară i-a fost înlocuită cu una ortotopică. Dar analizele au arătat ulterior că nu a fost vorba de o tumoare.
Ani la rând femeia a avut infecţii, febră, dureri, numeroase internări.
Pe 7 octombrie 2017 a fost internată pentru peritonită acută generalizată cauzată de perforarea vezicii urinare. A fost în comă timp de o lună și jumătate, iar picioarele și brațele i-au fost amputate.
Femeia cere să i se facă dreptate.
