Ortodocşii şi greco-catolicii sărbătoresc duminică Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Lumina sfântă a fost oferită la slujba de Înviere, la miezul nopții, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel clerului şi credincioşilor prezenţi la Catedrala patriarhală.
După trei zile de la punerea Sa în mormânt, Hristos a Înviat, ca o confirmare a prorociilor Vechiului Testament, că El este Mesia, fiul lui Dumnezeu. „Hristos a Înviat” este adevărul suprem pe care se sprijină învăţătura şi viaţa creştină, punând bazele creştinismului şi deschiderea Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru toate neamurile de pe pământ. Darul cel mai mare care izvorăşte din Învierea Mântuitorului nostru este iertarea păcatelor. Fără iertarea păcatelor nu pot fi trăite celelalte daruri ale Învierii. Timp de 40 de zile, până la Înălţarea Domnului, creştinii se salută cu mărturia pascală “Hristos a înviat!”, răspunsul fiind “Adevărat că a înviat!”
Paştele îşi trage denumirea de la cuvântul ebraic "Pesah" al vechilor iudei, care înseamnă "trecere". Mai întâi, cuvântul a desemnat trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu dintru nefiinţă întru fiinţă iar mai apoi, trecerea poporului israelian din robia egipteană la libertatea deplină, scăpat de la moarte prin sângele mielului pascal.
Dacă mielul pascal a prefigurat, încă de atunci, sacrificiul şi jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, sărbătoarea de Paşte a continuat să reprezinte, pentru fiecare om în parte şi pentru întreaga omenire, o trecere, atât de la moarte la viaţă, cât şi de la robia păcatelor la starea de libertate a fiilor lui Dumnezeu.
Trecerea de la rău la bine, de la păcat la virtute se face printr-o stăruinţă continuă din partea omului, ajutat de harul dumnezeiesc, pentru purificarea şi transformarea sufletului, pentru abandonarea patimilor şi dobândirea curăţiei inimii.
