Cântăreţul, compozitorul şi actorul Tudor Gheorghe împlineşte pe 1 august 71 de ani, dintre care 51 şi i-a petrecut pe scenă, anunță Adevărul.
Născut pe 1 august 1945 în comuna Podari, judeţul Dolj, dintr-o familie de ţărani, Tudor Gheorghe a primit o mulţime de daruri alese: o alură zveltă, asemănătoare cu cea a eroilor de baladă, o privire dreaptă, un simţ acut al melodiei şi darul măsurii. Еste inima acestui pământ troienit de toate lacrimile lumii, aşa cum spunea Ioan Alexandru.
„Am avut marea şansă de a mă naşte într-o perioadă în care satul românesc era chiar sat! Podariul nu devenise încă o suburbie jenantă a oraşului Craiova. Era chiar sat şi, ca în toate satele dimprejurul Craiovei, erau şi acolo lăptăresele, oho! Şi acum le văd! Ele asigurau cu lapte toată Craiova, erau femei gospodare. Spre exemplu, la mine în sat nu există cusături în culori pe cămăşile bărbaţilor. Numai alb pe alb! Eu m-am gândit că astea, obsedate de lapte, stând mereu cu ochii în şişcane acolo, au vrut să rămână tot în zona asta a albului frumos. De altfel, nu mai găseşti în ţară aşa ceva. Doar pe undeva prin Lăpuş mai există o zonă în care bărbaţii se îmbracă în alb cu alb, atât. În rest, în toată ţara, hainele sunt colorate“, îşi amintea, în 2011, maestrul.
Tudor Gheorghe nu a avut o adolescenţă uşoară, tatăl, cântăreţ la biserică, a fost arestat ca legionar şi deţinut politic la Aiud. Nici Tudor Gheroghe nu a fost ferit şi a întâmpinat numeroase oprelişti din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluţie. Despre perioada dificilă în care tătăl i-a fost condamnat, artistul declara în 2013 la Digi 24: „Din cauza credinţei, tata a fost condamnat la închisoare vreo 22 de ani, de unde a ieşit mai credincios, după aproape şapte ani. Închisoarea tatei m-a întărit şi pe mine, deşi pare ciudat. Am rămas la intrarea în adolescenţă fără tată, aruncat pe drumuri într-un fel. Şi atunci trebuie să înveţi să supravieţuieşti. Nu fizic, pentru că la vârsta aia nu se punea problema. Trăiau copiii săraci, fără doar şi poate. Fiind la ţară, ne urcam în pom primăvara, odată cu corcoduşele sau cireşele şi coboram toamna cu nucile şi cu gutuile. Nu era o problemă să te hrăneşti. Problema spirituală era cea mai gravă. Pentru că puteai să te pierzi altfel, dacă nu aveai o încredere, dacă nu credeai în ceva, intrai într-o stare pe care azi o numim depresivă. Te blegeai, aşa ziceau ai mei.“ Ilie Tudor a murit în martie 2015, la vârsta de 92 de ani.
Citește mai multe AICI
