Două kilograme de acte a cântărit că a depus Dana Bota, neurooncolog şi prodecan la Universitatea din Irvine, California, de când a început, acum un an, procesul de echivalare în România a rezidenţiatului şi supraspecializării obţinute în Statele Unite. Însă nici măcar acum nu l-a putut finaliza, lovindu-se la tot pasul de birocraţia excesivă, scrie Libertatea.
-Acum un an aţi început acest proces pentru echivalarea studiilor?
-Atât a durat, e complex şi foarte complicat. Şi unele din actele pe care ni le cer nici măcar nu există. În SUA nu există să-ţi ceri singur cazierul. Dar ne-am străduit şi le-am adunat pe toate. Au trebuit toate traduse, legalizate. Vor traducerea la toată programa de studiu. Pentru cei patru ani de rezidenţiat şi un an pentru supraspecializare sunt vreo 80 de pagini.
“Sunt vreo două kilograme de acte la fiecare din noi, pe opt capitole. Când le-am depus, a fost foarte interesant, pentru că doamnele de la minister nici nu ştiau să utilizeze calculatorul. Era un formular extrem de simplu care trebuia completat pe computer cu numele, prenumele, CNP-ul şi funcţionara care trebuia să completeze formularul nu ştia cum să meargă de pe un câmp pe altul, să folosească tab. S-a mai şi blocat computerul de câteva ori. Dar important este că până la urmă am depus dosarele. Bine, notarul unde am dus la traducerile pentru legalizare a fost şocat să ne vadă cu atâtea documente: diplomele de absolvire, acreditările noastre (n.r. – ale Danei şi ale soţului) la board-urile de neurologie, de oncologie în cazul meu, privilegiile intraspitaliceşti.
Mai multe, pe Libertatea.
