Să fii. Să fi fost. Fii bun. Nu fi rău! Aceste forme sunt scrise corect şi e bine să le reţinem. Le vom lua pe rând, să vedem cum se explică fiecare. Primele două forme sunt de conjunctiv.
E important să fii atent. Nu știu să fi fost și el acolo. Scriem cu 2 "i" verbul a fi în forma de conjunctiv prezent: să fii atent.
Scriem cu un singur "i" verbul a fi atunci când el intră în componenta conjunctivului perfect: să fi fost, să fi spus, Nu ştiu să fi fost şi el acolo, Nu stiu să fi spus cineva asta. Cea mai frecventă greşeala? Să ratezi un "i" la prezent şi să scrii gresit "să fii atent", cu un singur "i".
Avem aici formele de imperativ afirmativ şi negativ la persoana a 2-a singular: Fii bun! Nu fi rău! Scriem cu 2 "i" forma de imperativ afirmativ: Fii bun! Dar atenţie, scriem cu un singur "i" imperativul negativ la persoana a 2-a singular: Nu fi rău! Asta poate fi şocant pentru mulţi, daca nu stiu regula din spatele acestei forme.
Imperativul negativ se formează de la infinitivul verbului. Prin urmare, aici avem a fi, nu fi! A veni, nu veni!, a spune, nu spune!, a citi, nu citi! E foarte simplu de fapt. Bineînţeles, aici greşeala cea mai frecventă este să scrii Nu fi! cu doi "i" ca la afirmativ. Sau sa ratezi un "i" la afirmativ, şi asta am mai văzut.
Să comparăm acum 2 forme diferite care pot genera confuzii la grafie. Nu fi rău!, imperativul negativ, am stabilit deja că se scrie cu un singur "i". Conjunctivul în schimb, atât la afirmativ, cât şi la negativ, se scrie cu 2 "i" la persoana 2 singular: Să nu fii rău! Sunt mulţi care ezită aici. Se greşeste imperativul negativ.
Dar se greşeste şi conjunctivul acesta cu valoare de indemn, pentru ca mulţi se gândesc trebuie să fie ca la imperativ negativ, cu un singur "i". Nu, nu este aşa, pentru ca sunt 2 forme gramaticale diferite, care se alcătuiesc după reguli diferite.
Exemple:
- Să fii
- Să fi fost
- Fii bun!
- Nu fi rău!
- E important să fii atent.
- Nu știu să fi fost și el acolo.
- Nu cred să fi spus cineva asta.
- Fii bun!
- Să nu fii rău!
