Ana Iorga a explicat la rubrica'' Pe cuvânt'' cum utilizăm virgula în enunţuri în care apare conjuncţia "însă".
''Punem virgulă înainte, după sau şi şi, adică putem izola conjuncţia între virgule? Răspunsul depinde foarte mult de context. Contează foarte mult contextul. Nu poţi formula nişte reguli clare pentru nişte situaţii scoase din context. Vă pot spune însă de la început că această conjuncţie e foarte des precedată de virgulă, încadrată între virgule sau apare fără virgulă. Dar să vedem cele mai frecvente situaţii.
Conjuncţia adversativă "însă" este precedată de virgulă atunci când apare la începutul propoziţiei coordonate cu propoziția anterioară: "Are dreptate, însă ei nu îl cred". La fel, virgula apare înaintea unei părţi de propoziţie coordonate cu cea anterioară: "E deştept, însă lipsit de experienţă." Aici are exact comportamentul lui "dar". În aceste situaţii deci, punem virgulă înainte de "însă".
"Însă" poate să apară şi încadrat de virgule, în interiorul enunţului: "Ea are, însă, dreptate". Depinde de intonaţie, de pauzele pe care vrem să le marcăm sau nu în vorbire. Pentru că la fel de bine, într-un ritm mai alert de rostire, nu facem pauze şi atunci în scris e posibil să nu punem virgule deloc: "Ea are însă dreptate."
