Recomandare din top articole
Astăzi, 29 martie, la noua catedrală arhiepiscopală şi regală de la Curtea de Argeş, are loc ceremonia de reînhumare a osemintelor Principelui Nicolae, fiul Regelui Ferdinand.
Ceremonia a fost programată să înceapă la ora 12, fiind oficiată de arhiepiscopul Calinic al Argeşului şi Muscelului, cu binecuvântarea patriarhului Daniel.
Osemintele Principelui Nicolae vor fi depuse în pridvorul catedralei de la Curtea de Argeș, alături de cele ale soției sale, Ioana, și ale fratelui său, Carol al II-lea.
După ce fratele său, Carol al II-lea, a urcat pe tron, Principele Nicolae al României a ocupat mai multe funcții, fiind inspector general al armatei și președinte al Consiliului Superior al Aeronauticii.
Cum fratele său nu a recunoscut căsătoria sa cu Ioana, Principele Nicolae a ales să plece din țară.
Acesta a decedat în 1978, la Madrid, și a fost înmormântat în Elveția.
Acum, după 46 de ani de la moartea sa, osemintele au ajuns acasă, în România, la soliciatarea Majestății Sale Margareta a României.
Cine a fost Principele Nicolae al României
Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la Castelul Pelișor din Sinaia, la 3 august 1903, fiu al Principelui Moștenitor Ferdinand și al Principesei Moștenitoare Maria. Principele Nicolae a fost botezat de către Împăratul Rusiei, Nicolae al II-lea.
A depus jurământul ca Prim-Regent al României în ziua de 20 iulie 1927, la vârsta de 23 de ani. A fost Regent până la 8 iunie 1930. A murit la 9 iulie 1978, la Madrid și a fost înmormântat la Lausanne, în Elveţia.
Principele Nicolae, alintat Nicky, a copilărit la Sinaia şi la Bucureşti şi a devenit ofiţer al Armatei Române. Mama sa îl descria astfel:
“Era cât se poate de nostim şi de neascultător, parcă ar fi avut argint viu, nu putea să se astâmpere nicio clipă, era totdeauna şi mereu în mişcare. Cu toate că nu era nici cuminte, nici supus, avea un fel al lui prin care făcea pe toţi să-i împlinească voia.
Oriunde se ducea Nicky, se ducea să poruncească şi să dea ordine, nu doar că era stăpânitor şi agresiv, dar pentru că era mucalit. Nostimada lui era plină de voie bună, irezistibilă şi făcea să râdă şi pe cei mai posaci (...) Unchiul [Regele Carol I; n.n.] îl iubea şi-l lua cu el în lungi plimbări (...)
Nicky ajunsese distracţia Regelui, care aproape nu mai putea fi o zi fără el şi avea un zâmbet de o bunăvoinţă specială pe care îl păstra numai pentru acest copil vioi ca o flacără care îi furase de-a binelea inima. (...) De fapt lui Nicky nu i se putea nimeni împotrivi.
Era un băieţel frumos deşi avea nasul cam prea lung pentru un copil. Ochii erau de un albastru intens cu o privire impunătoare, uneori aproape fioroasă.”
