Vedeta Radio Zu a povestit un caz extrem de emoționant. O poveste de dragoste aparent imposibilă, dar impresionantă.
"POVESTEA SFINTEI VALENTINA
Scriu pe fugă. Sunt în pauza de publicitate. Și simt că revelația pe care am trăit-o în seara asta trebuie cunoscută de cât mai multă lume.
Pe scurt. El e Florin. Viața l-a doborât fizic într-un accident și l-a pus să stea, pentru tot restul ei, într-un scaun cu rotile. Ea e Ionela. Era căsătorită cu un alt bărbat. Și din relația lor a rodit un copil. Valentina e în brațele Ionelei. De ani de zile e în brațele ei. Ani care Ionelei i se par secole. Dacă mama o lasă din brațe, fetița se prăbușește. La 6 luni, după un vaccin, viața a doborât-o fizic pe Valentina și a pus-o să stea, pentru tot restul ei, în brațele cuiva. Amănunt: tatăl biologic al Valentinei și-a părăsit familia după ce a aflat despre paralizia fiicei. Pentru că rare sunt speciile ai căror indivizi își părăsesc puii. Dar, printre speciile astea rare, e și specia umană.
Revin. Florin a crescut mai mult singur. A întâlnit-o acum câțiva ani pe Ionela. Femeia care își poartă fata în brațe. Asta le mai lipsea. Să se îndrăgostească unul de altul. Un bărbat în scaun cu rotile să se complice cu o mamă care nu își poate lăsa pruncul din brațe. O mamă cu fetița atașată de brațe să se complice cu un bărbat atașat de un cărucior.
Și, totuși, bărbatul și femeia s-au complicat. S-au îndrăgostit. Ionela de zâmbetul lui. Florin de bunătatea ei. Chiar a îndrăznit să o ceară în căsătorie. Să se complice reciproc pentru tot restul vieții, cum ar spune unii.
Doar că Florin și Ionela gândesc altfel. Și aici începe lecția pentru noi. Uneori e bine să complici lucrurile pentru a simplifica viața. Florin îmi spune în emisiune: "Pentru mine e simplu. Stau noaptea treaz și mă uit la Ionela și Valentina cum dorm. Le privesc și asta e fericirea pentru mine." Omul ăsta i-a devenit tată Valentinei. În fapt, nu în drept. "Azi, fetița nu a vrut să mănânce nimic până nu am venit eu după-masă acasă. Doar cu mine a vrut să mănânce. Apoi stă ore în șir cu capul pe pieptul meu..."
Îi știu pe unii care îl prăznuiesc pe Sfântul Valentin, ca ocrotitor al dragostei lor. Iubirea dintre Florin și Ionela e legată și ocrotită de Sfânta Valentina.
Îl întreb pe Florin e e dragostea. M-am săturat de definiții complicate. Știam că îmi va spune ceva simplu: "Dragostea e că eu și Ionela ne înțelegem fără cuvinte..." și așa o cresc acum și pe Valentina. Fără ca fetița asta să poată vorbi. Măi, oameni buni, înțelegeți? Dragostea e tot ceea ce e dincolo de cuvinte.
Fără cuvinte,
P.S. Vă rog priviți această fotografie. Privirea Valentinei. E unul din acei copii pe care societatea îi etichetează "legume". Până atunci, stătuse imobilă în brațele mamei. M-am apropiat de ea. I-am luat mânuța în palmă. Și-a întors violent creștetul spre mine. Și, din copilul fără expresie, s-a transformat brusc într-o fetiță veselă care a aerist cu zâmbetul ei toată atmosfera sufocantă din acest platou de televiziune. Îmi imaginez că așa ar fi momentele când îngerii ar coboarî pe Pământ", a scros Mohai Morar pe o rețea de socializare.
