Regretata prezentatoare de televiziune s-a destăinuit în acea postase și a vorbit despre nepăsarea și indiferența care se regăsesc la cote alarmante în fiecare zi.
„Mi-e ruşine uneori că sunt româncă, din cauza atâtor barbarii de care suntem în stare”, mărturisea jurnalista.
Mesajul integral postat de Cristina Ţopescu pe Faceook în 1 decembrie 2019:
"DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE, DIN SOMNUL CEL DE MOARTE"! Bună dimineaţa de 1 decembrie! Nu sunt ceea ce s-ar putea numi o nationalista, nu sunt mândră că sunt româncă, încerc doar, fără să fiu mândră nici de asta, să fiu om, să fiu cât mai umană. Iar pe oamenii umani îi simt aproape de sufletul meu şi îi iubesc. Cred cu străşnicie că valoarea umană nu ţine de naţie, etnie, religie sau orice altceva. Nu ştiu dacă sunt naţionalistă. Ştiu doar că, deşi mi-e ruşine uneori că sunt româncă, din cauza atâtor barbarii de care suntem în stare, a nepăsării şi a indiferenţei în faţa ororilor care se întâmplă, de multe ori, sub ochii noştri, ştiu că, totuşi, dacă alţii se iau de români, brusc mi se activează "naţionalismul" şi, deşi admit că mai avem mult de invăţat în materie de civilizaţie, civilitate, d-astea...sar ca arsă şi îmi apăr poporul cu argumente în favoarea lui. Pentru că sunt câteva. Şi mai ştiu că sunt dezamagită atât de des de ai mei, atât de des...şi că mă doare rău. Dezamăgirea, mă gândesc, e şi ea o formă de iubire. Nu? Fraţii noştri care şi-au luat lumea-n cap n-au plecat tot din dezamăgirea de a nu putea trăi decent în propria lor ţară ? Se simt mai respectaţi prin ţări străine, ce trist...dar n-au încetat să-şi iubească ţara şi să le pese de ce se întâmplă cu ea, chiar dacă poate nu se vor mai întoarce niciodată. Asta, da, iubire de ţară ! Ăsta, da, naţionalism frumos, sănătos, autentic! Şi ce mai ştiu e că, de câte ori se cânta imnul, mi se pune nodu-n gât pentru că tot sper în "Deşteaptă-te, române !" Sper cu disperare. Şi cu iubire, pesemne. La mulţi ani şi la mai multă omenie, români !!!, scria Cristina Țopescu pe Facebook.
