Sindromul fetei bune nu este un diagnostic medical. Este o înșiruire de trăsături. Unele pot fi dezavantajoase. Dacă nu sunt rezolvate, aceste probleme duc către o chestie medicală. Fata bună înseamnă omul comod pentru toată lumea.
Ei trăiesc pentru alții. Ei sar în ajutor pentru toată lumea. Sunt foarte mulți copii. Fete am văzut foarte multe cărora le rămâne un singur părinte și se dedică în totalitate mamei, ceea ce nu este rău, pe de o parte. Dar îți dai seama că ea este anihilată din start. Își anulează practic viața, își anulează tot.
Sunt niște niște semne că suferim de acest sindrom al fetei bune:
Perfecționismul. Nu este rău în sine, dar începem să ne băgăm ca într-o formă și nu mai ieșim de acolo. În niște tipare. Cerem perfecțiunea de la noi, de la ceilalți și avem pretenția că așa trebuie să fie. Și tiparele astea nu duc nicăieri, pentru că obligatoriu, la un moment dat, sistemul nervos va fi cel care va claca. Devine ca un circ vicios. Poate afecta, nu atât sănătatea mentală, ci sănătatea corpului, la propriu. Consumul ăsta al sistemului nervos, a energiei proprii, poate avea consecințe pe fondul sănătății. Foarte, foarte multe.
Mulțumirea oamenilor. Să mulțumești pe toată lumea. Indiferent ce vrei tu sau nu vrei, este că trebuie să mulțumești pe toată lumea. Să ținem cont că chestiile astea sunt foarte importante. Ei simt că sunt manipulați, dar nu reproșează. Nu au curajul să spună NU.
Prioritizarea altor persoane. Pentru mama, soțul, pentru copii, pentru pentru oricine. De multe ori vine și povestește și spune "am obosit, nu mai pot că am grijă de mama, am o soră care nu are serviciu". Și întreb io: "Unde ești tu? Unde ești tu în toată povestea asta?". Corect? Ești nicăieri. Ești în fiecare câte o bucățică. Adună-te, adună-te din fiecare. Unde ești tu, pentru tine? Ce faci pentru tine? Eu înțeleg că faci pentru ceilalți, dar pentru tine ce faci? Ca să fie bine și ceilalți să aibă parte de tine foarte mulți ani de aici încolo. Și aici este tot curajul de spune NU. Eu cred că la toate capitolele astea este curajul de a spune NU.
Dificultăți în a fi servită. De pildă, o vezi că este obosită, "lasă-mă să te ajut, dacă vrei, te pot ajuta cu asta". Spune "nu, lasă că mă descurc". Inclusiv când se duce la restaurant, sau când se duce la o prietenă. Ea, după ce a băut cafeaua, se duce, spală vasele, spală ceașca de cafea. Refuză ajutorul. Poți să faci lucrurile astea. Asta nu înseamnă că ar trebui să nu facem lucrurile astea niciodată și să nu ne pese de părinți, să nu ne piese de frați. Dar vorbim de chestiile astea duse în extremă. Poate că ar trebui să avem cu discuție cu ceilalți, care ne folosesc la maximum, și să le spunem că toată chestia asta trebuie să aibă o limită
Nevoia de validare din exterior. Chestia asta e măgulitoare pentru fetele bune, pentru orice om bun. Chestia asta încurajează, dar la fel, nu dusă în extrem. Adică nu te dai peste cap să faci nu știu ce, ca să te laude cineva.
Dificultăți în viața sexuală. Chestia asta reprezintă o chestie fundamentală în viața unui om. De foarte multe ori sunt reprimate multe din dorințe. O persoană care are grijă de cineva practic își pune viața sexuală în cui. Și acolo începi să crească frustrările, că nu ți-ai făcut timp pentru tine, să-ți faci un copil la timp. Frustrările că poate ai niște trăiri, niște fantezii și nu ț-i le poți spune în valoare chestiile.
Fiecare putem suferi. Și bărbați și femei laolaltă, putem suferi de acest sindrom. Și dacă vedem că avem aceste probleme și nu putem ieși de sub tutela lui, și cum ne-am așezat noi viața, ar trebui să cerem ajutorul unui unui specialist.
