Continuăm seria interviurilor dedicate Festivalul Internațional George Enescu, unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică din lume. Printre cele mai așteptate spectacole se numără producția Oedip de George Enescu. Dirijorul acestei capodopere, Tiberiu Soare, a vorbit la Antena 3 CNN, despre tot ceea ce înseamnă un astfel de spectacol.
Pe 15 septembrie veți dirija opera Oedip de George Enescu, ce înseamnă pentru dumneavoastră lucrul acesta și ce înseamnă și perioada dinainte, cum vă pregătiți pentru tot ceea ce va urma?
Tiberiu Soare: A dirija tragedia lirică Oedip este cu siguranță unul din momentele de vârf din care era oricărui dirijor. Din fericire pentru mine, nu este prima dată. Mi-am făcut debutul încă din 2011 în acest titlu, dar credeți-mă, de fiecare dată e ca și cum ai lua-o de la început. E o partitură extrem de complexă, care necesită întreaga atenție, concentrare și capacitate de analiză a unui dirijor. Așa că e o încercare, o încercare deloc simplă.
Ce aduce special această reprezentație și pentru cunoscători, și pentru cei mai puțin cunoscători, dar care vor să vor să participe anul acesta?
Tiberiu Soare: Complexitatea partiturii, dar partitura e complexă, muzica nu este greu de ascultat, e foarte cursivă, curge. Enescu a lucrat perioadă îndelungată, peste două decenii, în această partitură. O considera capodopera sa. Pe lângă partea muzicală trebuie neapărat pomenită partea vizuală, ce se întâmplă pe scenă, producția e monumentală.
Cum se pregătește un astfel de spectacol și cât de mari sunt provocările?
Tiberiu Soare: În momentul în care ai Oedip la Operă, toate motoarele sunt turate, toate toate departamentele operei lucrează la turație maximă. E o încercare extremă. Așa că da, avem orchestră, avem coruri... Cum are loc pregătirea? Dirijorul, ajutat de asistentul său, lucrează într-o primă fază cu toate aceste compartimente pe care le-ați pomenit. Lucrează separat, pune lucrurile la punct, dar întotdeauna având în minte rezultatul final. Cu alte cuvinte, este foarte greu fără o viziune a ansamblului să faci lucrul ăsta.
Aceasta este o producție a Operei Naționale București, dar prezența Festivalului Internațional George Enescu a fost posibilă datorită colaborării cu Artexim. Așadar, împreună cu Artexim, împreună cu eforturile lor, conjugate cu cele ale Operei, am reușit să punem împreună o distribuție într-adevăr de excepție: Ionuț Pascu, probabil cel mai bun Oedip din lume la ora actuală, Ruxandra Donosie, Ramona Zaharia, cântăreți de origine română care și-au făcut un renume pe marele scene internaționale și suntem foarte București să-i primim aici, acasă, la Opera Națională București. L-aș pomeni neapărat pe Botnarciuc, o voce foarte specială.
Cum se îmbină viziunea regizorală a lui Stefano Poda cu interpretarea muzicală?
Tiberiu Soare: Perfect, în cazul de față perfect. Stefano Poda este un artist în adevăratul sens al cuvântului, un artist complet. Are în minte această viziune a spectacolului de la ultimul nasture, de la un costum, până la ce gest anume trebuie să facă un cântăret în momentul anume din desfășurarea muzicii. Nu mai vorbesc de lumini, nu mai vorbesc de decorurile fantastice. Toată montarea proiectează cumva spectatorii într-o stare onirică. Totul se întâmplă undeva la granița dintre vis și semitrezie, ca să spun așa. E o stare foarte specială. Eu pot să spun din locul în care sunt, pe de o parte, sub privilegiat, că văd tot ce se întâmplă, dar sunt și eu dezavantajat pentru că nu mă pot bucura pe deplin fiind angrenat în desfășurare. Dar vă pot spune că așa cum se vede de acolo din față, e într-adevăr un spectacol așa cum n-am mai fost pe scena Operei Naționale București.