Câteva sute de lei pe lună. Nimic extrem, nimic dramatic. Nici măcar nu simți golul în portofel. Te gândești că e controlabil, că e doar un viciu mic, că toți au câte ceva. Problema e că, la final de drum, te trezești că ai îngropat zeci de mii de lei fără să îți dai seama.
În România, se estimează că aproape 2,4 milioane de oameni au jucat cel puțin o dată jocuri de noroc, iar aproximativ 100.000 de persoane ar avea nevoie de consiliere de specialitate pentru dependență. În timp ce statul încasează anual aproape două miliarde de euro din această industrie, foarte mulți jucători se uită, în urmă, la vieți făcute praf și la bani pe care nu îi mai pot recupera. Tocmai de asta, pe StopJoc.ro am lansat un calculator care îți arată, negru pe alb, cât ai pierdut la jocuri de noroc și ce altă viață puteai finanța cu acei bani.
Un om care joacă lunar 500 de lei, timp de 5 ani, pierde net 30.000 de lei. Dacă dublezi miza la 1.000 de lei pe lună, ajungi la 60.000 de lei pierduți. La 2.000 de lei lunar, suma urcă brutal la 120.000 de lei. Asta este nota de plată a distracției. Nu includem aici datoriile, împrumuturile la prieteni, certurile, minciunile, nopțile nedormite și nici sănătatea făcută praf.
Din păcate, sumele jucate de anumiți împătimiți depășesc însă orice imaginație. Un jucător anonim povestea așa: „Pe lună pierd 80-100 de milioane. (Reporter: Adică 8 mii, 10 mii de lei? Nu este rentabil să ții banii în portofel?) Da; dar vezi dacă îți intră în tine microbul și la un moment dat când prinzi în mână o sumă de bani crezi că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior și trăiești cu impresia că suma aia o vei câștiga mereu. De banii ăștia îmi cumpăram trei apartamente.”
„Am pus un bilet pe 1 miliard și 800 de milioane și m-au scos două echipe de fotbal pe un salam așa de 30 de centimetri. M-a luat inima, m-au luat transpirațiile, îmi venea să mănânc aparatul, am mâncat biletul”, a mărturisit un alt jucător.
Sunt mii de persoane pentru care jocurile de noroc devin „jobul” principal, scopul zilei, motivul pentru care se trezesc dimineața. Asta se întâmplă pentru că mecanismele psihologice și financiare din spate sunt făcute să te țină prins.
Sociologul Gelu Duminică explică mecanismul: „Sărăcia aduce cu sine un tip de mentalitate în care vrei să câștigi bani foarte repede și foarte ușor. Marea problemă nu este că sunt jocurile de noroc la dispoziție, din păcate, ci marea problemă este calitatea educației pe care noi o oferim acestei generații sau a celei care urmează și doi, modelele culturale.”
Statul încasează aproape 1,7 miliarde de euro pe an din industria jocurilor de noroc. În același timp, politicile de prevenție și educație sunt aproape inexistente. Gelu Duminică o spune clar: „E o problemă scăpată de sub control, jocurile de noroc. Din păcate în România jocurile de noroc sunt o activitate total scăpată de sub control, statul român gândește mai degrabă din prisma banilor la buget și mai puțin prin sănătatea socială.”
Aparatele sunt peste tot. Accesul e ușor, publicitatea e agresivă, iar tu, jucătorul, ești singur cu decizia de a te opri. Nimeni nu îți arată cifrele reale. Nimeni nu îți calculează pierderea pe termen lung. Ești lăsat să descoperi singur, adesea prea târziu, cât te costă cu adevărat obiceiul ăsta.
Dacă recunoști ceva din ce ai citit aici, poate e momentul să te oprești și să calculezi. Nu ca să te simți vinovat, ci ca să vezi clar unde te afli și unde ai putea fi.