O crimă veche de 75.000 de ani? O descoperire făcută în Irak rescrie istoria violenței între oameni

Viața neanderthalienilor ar fi putut fi mai violentă decât au dedus până acum oamenii de știință. O nouă descoperire făcută de arheologi sugerează că luptele mortale erau mai comune decât se credea. Mai exact, pe rămășițele unui neanderthalian, care a murit în urmă cu 75.000 de ani, a fost descoperită o gaură care sugerează că acesta a fost străpuns în piept de o suliță de lemn ascuțită, relatează BBC. Oamenii de știință cred că individul care a mânuit sulița ar fi țintit inima. 

Arheologii cred acum că gaura de 15 milimetri descoperită într-un fragment de umăr descoperit într-o peșteră din Kurdistanul irakian este cea mai veche dovadă a unui act de violență letală comis cu o astfel de armă.

Având în vedere unghiul rănii, dar și alte dovezi, oamenii de știință cred că sulița a străpuns pieptul individului, i-a atins un plămân și vase de sânge importante, apoi a ieșit prin umărul stâng, unde a lăsat în urmă o gaură aproape perfectă. 

Această cercetare este ultima dintr-o serie care sugerează că societățile de Neanderthal erau mai violente decât se credea anterior.

Neanderthalienii au fost o specie umană distinctă, care a dispărut în urmă cu aproximativ 40.000 de ani. Aceștia au trăit pe un teritoriu vast din Europa și din vestul și centrul Asiei și, uneori, au coexistat cu specia noastră, Homo sapiens.

O crimă veche de 75.000 de ani

Rămășițele individului rănit au fost desoperite într-o peșteră din Kurdistanul irakian. Acolo, arheologii au descoperit pe lângă oasele umărului stâng și mâna sa dreaptă, trei coaste și câțiva dinți. 

O gaură în omoplat ar putea reprezenta cea mai veche dovadă a „violenței interpersonale letale” provocate cu o suliță din lemn, potrivit doctorului Emma Pomeroy, autoarea principală a studiului, de la Departamentul de Arheologie al Universității Cambridge.

„Lovitura fatală ar fi putut fi menită să atingă inima”, a declarat aceasta pentru BBC News.

Arheologii au botezat rămășițele „Shanidar A”, după peștera în care au fost descoperite. Rămășițele a cel puțin 10 neanderthalieni au fost descoperite în excavații realizate în această peșteră în anii 1950. 

Dr. Pomeroy a declarat că rana identificată de ea și echipa ei reprezintă prima dovadă a utilizării sulițelor din lemn ascuțite în Orientul Mijlociu preistoric.

„Nu este genul de fractură care s-ar produce în mod natural, deoarece este atât de circulară. Experimentele cu sulițe din lemn reconstruite produc găuri foarte asemănătoare, rotunde, în oase”, a explicat ea.

Cu toate acestea, a explicat cercetătoarea, nu există certitudinea că a fost vorba despre un act de violență între indivizi. Este posibil să fi fost un caz de foc fratricid, în urma unui accident de vânătoare.

Totuși, profesorul Chris Stringr de la Muzeul de Istorie Națională din Londra, care nu a fost implicat în studiu, a declarat pentru BBC News că un atac din partea unui rival reprezintă o explicație mai plauzibilă „având în vedere poziția și amploarea rănii”. 

Această descoperire amintește de o alta, făcută în aceeași peșteră în 1957. Rămășițele respective aparțineau unui alt neanderthal, care a trăit mai recent, în urmă cu aproximativ 50.000 de ani.

Coastele acestuia prezentau urmele unei răni care se vindecase parțial, despre care arheologii cred că a fost provocată, cel mai probabil, de o suliță cu vârf de piatră.

Nimeni nu poate spune cu certitudine că acești indivizi au fost răniți în accidente de vânătoare sau au fost uciși de un rival. Totuși, descoperirile se adaugă unui număr mic, dar în creștere, de dovezi care indică posibilitatea ca violența între oameni să fi fost mai frecventă și să fi apărut mult mai devreme decât ar sugera consensul științific actual.

„Din păcate, consider că aceste dovezi indică faptul că violența interpersonală își are rădăcinile adânc în preistoria umanității”, a declarat Stringer pentru BBC News.

Descoperirile de la „Groapa Oaselor”

O dovadă importantă în acest sens este un studiu publicat în 2022. Oamenii de știință au analizat cranii foarte vechi de Neanderthal, descoperite într-un sit arheologic din nordul Spaniei, cunoscut sub numele de „Groapa Oaselor”.

Acel studiu sugera că acte de violență letală aveau loc în urmă cu aproximativ 430.000 de ani.

Oamenii de știință au descoperit 57 de leziuni craniene la 20 de indivizi. Nouă dintre aceștia prezentau fracturi ale craniului care ar fi putut fi fatale. Șase aveau răni similare, provocate prin perforare, în partea din spate a craniului, spre stânga.

Deoarece rănile apăreau în mod repetat aproape în aceeași zonă, cercetătorii au concluzionat că loviturile intenționate erau mai probabile decât leziunile accidentale. Unul dintre cranii prezenta două răni care fuseseră provocate, cel mai probabil, cu același obiect.

Descoperirile de la „Groapa Oaselor” nu indică faptul că toată populația era una violentă în mod obișnuit, dar reprezintă dovezi puternice că uciderile repetate aveau loc între acești oameni în urmă cu sute de mii de ani. 

Timp de decenii, mulți arheologi au asociat apariția războiului organizat cu agricultura, perioadă în care oamenii au început să trăiască în așezări permanente și să concureze pentru pământ, animale și rezerve de hrană.

Însă dovezile provenite din studierea unor comunități de vânători-culegători mai vechi și a unor rude și mai îndepărtate ale oamenilor au arătat ulterior că uciderile individuale precedă cu mult apariția agriculturii.

Dezbaterea științifică actuală se concentrează asupra frecvenței acestor acte de violență și asupra momentului în care atacurile sporadice s-au transformat în conflicte organizate și războaie între grupuri.

Cercetarea a fost publicată în revista Scientific Reports.