Pe pieţele mature, modelul de afacere de familie este unul cât se poate de serios . Imperii întregi au fost construite pe baza acestei filosofii debusiness şi s-au dezvoltat din generaţie în generaţie. Şi România ultimilor 22 de ani are un capitol important dedicat afacerilor de familie care s-au ridicat din nimic în domenii „grele”, precum retail, industria bunurilor de larg consum sau IT&C. Unele au fost doar rezultatul unor conjuncturi potrivite, dar altele promit să urmeze tiparul occidental.
Nu orice om poate fi antreprenor, nu orice antreprenor poate fi şi un manager bun şi nu orice idee bună se poate transforma într o afacere de succes. Sunt câteva principii simple pe care oamenii din mediul de business le-au testat pe propria piele. Toate arată cât de mişcătoare sunt nisipurile pe care calci atunci când refuzi statutul de angajat şi cât de complicat este să descoperi algoritmul prin care reuşeşti să conduci afacerea pe care ai gândit-o şi ai demarat-o şi să o dezvolţipermanent .
Este o junglă în care unii simt că pot răzbate mai uşor dacă nu sunt singuri, dacă au un asociat care să-i susţină, care să vină cu abilităţi suplimentare, cu resurse financiare şi care să preia o parte din responabilităţi. Pentru a găsi persoana potrivită care să îşi asume acest rol, unii antreprenori caută candidatul perfect chiar în propria familie. Sunt zeci de exemple mari care confirmă faptul că aceasta nu este deloc o strategie greşită şi alte sute sau chiar mii de afaceri mici, încă anonime, care în câţiva ani ar putea să dea şi mai mare putere conceputului de afacere de familie în România.
Citeşte articolul complet pe Income Magazine
