Mirela Voicu şi Liviu Dochiţa au fost toată ziua la Vama Siret şi au cunoscut unii dintre aceşti refugiaţi. Generic le spunem refugiaţi. Dar ei nu sunt refugiaţi, ei sunt poveşti. Sunt bucăţi de viaţă care scriu istoria unei ţări unde războiul a început într-o dimineaţă.
"Nu am crezut niciodată că o să ne părăsim casele, rudele, prietenii, agoniseala noastră de-o viaţă, în 10 minute să ne facem bagajele şi să plecăm către nicăieri".
Copiii au aflat acum pe pielea lor ceea ce nu ar fi trebuit să afle niciodată. Au mers pe jos zeci de ore, nemâncaţi, înfriguraţi, îngrijoraţi.
Dincolo de borna libertăţii, românii s-au mobilizat şi i-au aşteptat cu alimente şi cu autocare ca să-i ducă spre locurile de cazare puse la dispoziţie de toţi bucovinenii. Românii din toată ţara au trimis tot ce au crezut că este nevoie pentru cei care au trecut graniţa
Ieri, toate vămile duceau către pace. Astăzi, unele s-au închis pentru război. Dar dincolo de ele, iubirea este şi mai puternică.
15 ore au făcut pe drum de la Kiev până aici două mame şi copilaşii lor. Şi-au lăsat în ţară bărbaţii, fraţii, prietenii. Mesajul lui Iaroslav pentru tatăl lui este simplu. Copilul spune că îl iubeşte foarte mult, aşteaptă să se întâlnească şi îi este dor de el.
Fuga din februarie abia a început. Dar Dumnezeu va aşterne pacea peste sufletele celor prigoniţi.
Românii s-au mobilizat exemplar pentru a-i ajuta pe cei fugiţi de război.
