Din punct de vedere psihologic, trauma psihică reprezintă un răspuns al organismului la un eveniment perceput a fi extrem de stresant. Simptomele generate de o traumă psihologică pot afecta organismul fizic și emoțional, dar nu toți cei care trec prin diferite traume vor dezvolta simptomatologie post-traumatică.
Psihologul Diana Vasile a vorbit, în cadrul rubricii Sfat de sănătate cu Andreea Cigolea, despre cum putem diferenţia o traumă de stres şi de rănile emoţionale.
"Atunci când vorbim de traumă, vorbim de un pachet de elemente pe care trebuie să le identificăm în viața unei persoane și în modul în care își trăiește viața acea persoană. În primul rând, să fi existat un eveniment dificil, tragic, să fi existat suferință emoțională puternică și să existe consecințe care o încurcă în viața de zi cu zi. Putem avea evenimentul, putem avea suferință, dar putem avea și recuperare.
Uneori și o perioadă lungă este necesară să fie prezentă suferința, dar treptat ea să se micșoreze și să dispară, lăsând locul din nou capacității de a te bucura de viață, de a acționa în beneficiul tău și a celor din jurul tău și de a face activitățile de care ești capabil să le faci.
Experiențe traumatizante
- hărțuirea și intimidarea
- abuzul fizic, psihic si sexual
- coliziunile din trafic
- nașterea
- boli amenințătoare de viață
- pierderea bruscă a unei persoane dragi
- atacul, răpirea, actele de terorism
- calamitățile naturale
Atunci când vorbim despre traumatizare, avem o imagine profund negativă. Când ne gândim la traumă, ne gândim la o imagine profund negativă, chiar dacă noi încercăm să o înfrumusețam aşa la suprafaţă.
Traumatizarea implină întotdeauna un plan fiziologic pentru că emoţiile sunt şi se simt în corp. În momentul unui stres intens, avem şi simptome fizice de tipul dureri sau amorțeli.
O traumă trăită în copilărie, atât psihică sau fizică, ne poate afecta viața în mod direct la maturitate. Totodată, să nu stăm în relații nefericite sau toxice. A fi nefericit și apăsat și obosit pe termen îndelungat ne ia din resurse, ne împuținează ca și capacități, ne face să fim nu doar nefericiți, ci împrăștie nefericire în jur, astfel încât și cei din jurul nostru vor fi afectați.
Tipuri de traumă psihică/emoțională
- psihologică/emoțională acută – rezultată în urma unui singur eveniment stresant
- psihologică/emoțională cronică – expunerea repetată și îndelungată la evenimente traumatizante: abuzurile asupra copiilor, agresiunea si violența domestică
- psihologică/emoțională complexă – expunerea multipla la evenimente stresante
- psihologică/emoțională secundara – dezvoltată de persoanele aflate în contact cu cei care au experimentat un eveniment traumatic
Unul dintre mecanismele traumatizării psihice se referă la această negare, la această amorțire și atunci noi nu mai simțim. Confundăm faptul că nu mai simțim nimic rău cu faptul că ne e bine, dar, de fapt, nu mai resimțim bucuria și vitalitatea aceea pe care noi în mod natural o avem. Și atunci, da, există soluții și soluțiile acestea se bazează odată pe capacitățile noastre interne. Psihicul vrea să se elibereze de suferință, abia așteaptă să se elibereze de suferință, şi o poate face cu sprijin extern.", a mai spus Diana Vasile.
Din punct de vedere fizic, organismul unei persoane traumatizată psihic sau emoțional reacționează prin oboseală, cefalee, simptome digestive, tahicardie și transpirații. Se întâlnește adesea starea de vigilență constantă, ceea ce poate afecta somnul, iar asocierea cu alte patologii psihice, cu anxietatea sau depresia și abuzul de substanțe sunt efecte pe termen lung ale unui eveniment traumatizant.
