Pasiunea în cuplu dispare - fie că vorbim de cupluri căsătorite, fie de cele care au o relaţie de câţiva ani - pentru că nu permitem să ne lăsăm să fim autentici, independenţi şi să ne lăsăm să trăim liberi în relaţie, explică psihologul.
"Să fim asumaţi înseamnă să am o relaţie bună cu mine şi să înţeleg că nu partenerul trebuie să-mi furnizeze în permanenţă fericire, nu este misiunea lui, este misiunea mea ca eu să fiu bine", a spus psihologul Oana Cueşdeanu, luni, la rubrica Sfat de Sănătate, de la Antena 3.
Psiholog: "Pasiunea dispare când unul din parteneri nu mai e în echilbru"
La începutul unei relaţii, biochimia se simte la ea acasă, suntem dornici să petrecem timp cu persoana respectivă, îl descoperim pe cel de lângă noi aşa cum nu s-a văzut niciodată.
Apoi, vine etapa de diferenţiere, vine nevoia noastră de siguranţă, de a şti că celălalt rămâne lângă noi.
"Femeile se transformă ca într-un comitet de conducere, vor să priceapă absolut orice şi în loc să ne stabilizăm, ne destabilizăm şi pot apărea fricile. Asta se întâmplă şi pentru că nu avem un ataşament sigur în familiile de bază şi atunci ne dorim foarte mult să ne agăţăm de partenerul nostru.
În momentul acela, nu mai suntem doi în relaţie, suntem unul, fuzionăm. Şi acolo unde găseşti un partener care nu mai este în echilibru, care nu mai străluceşte, pasiunea se va domoli şi dispare", atenţionează psihologul.
Drumul de la "fluturii din stomac" la neîncredere
Fluturii din stomac, de la începutul unei relaţii, dispar pe măsură ce trece timpul, iar pasiunea rămâne în unele cupluri, dacă unul din parteneri reuşeşte să-l lase pe celălalt să fie liber în relaţie şi să nu-l limiteze.
"Este etapa în care cele mai multe cupluri ajung la terapie şi acolo îi învăţăm să meargă în etapa de detaşare.
Asta nu înseamnă că nu te mai iubesc, ci trebuie să mă eliberez de tine, să te las să trăieşti, să te las să te exprimi, să spui ce îţi doreşti, pentru că acolo unde este pasiune, este foarte multă libertate, ne trebuie imaginaţie, creativitate.
Dar dacă te simt agăţat, neîncrezător, dependent îmi este foarte greu să mă duc şi să te provoc", a concluzionat psihologul Oana Cueşdeanu.
