Germania pregătește o reformă a legislației muncii care ar permite stabilirea timpului de lucru maxim săptămânal, în locul limitei zilnice, deschizând calea unor ture mai lungi. Propunerea provoacă însă dispute între conservatorii din CDU/CSU, care cer mai multă flexibilitate pentru companii, și social-democrații din SPD și sindicate, care avertizează asupra riscurilor pentru angajați, potrivit DW.
Un anunț de angajare pentru o biorafinărie din Germania, care presupune ture de 12 ore, readuce în discuție flexibilizarea legislației muncii. În prezent, programul standard este de opt ore pe zi și poate ajunge la zece ore în anumite condiții. Asociațiile patronale și conservatorii cer reguli mai flexibile, argumentând că actualele limite împiedică firmele să își organizeze eficient activitatea.
CDU și SPD sunt divizate în privința timpului de lucru
În acordul de coaliție din 2025, CDU/CSU și Partidul Social-Democrat (SPD), de centru-stânga, au convenit să reformeze Legea privind timpul de lucru. „În conformitate cu Directiva europeană privind timpul de lucru, dorim să permitem stabilirea unei durate maxime a timpului de lucru săptămânal, în locul uneia zilnice, inclusiv și mai ales pentru a promova un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală”, se arată în acord.
SPD ar fi preferat să lase legea neschimbată, dar a trebuit să accepte planurile partidelor conservatoare. Social-democrații au subliniat că un program de lucru mai lung este deja permis în cazuri excepționale, cum ar fi serviciile de urgență, sectorul medical și serviciile de securitate. Angajații din centralele electrice, rafinării și industria chimică au, de asemenea, dreptul să lucreze până la 12 ore consecutiv.
Până de curând, chiar și cancelarul Friedrich Merz părea să nu cunoască această excepție. După ce a vizitat rafinăria UPM din Leuna în septembrie, el le-a povestit liderilor de afaceri, la Ziua Angajatorilor din Germania, organizată la Berlin, că a fost „complet surprins” să afle că instalațiile funcționează în ture continue de 12 ore, cu aprobarea consiliului angajaților.
Merz a relatat că șeful de tură a descris acest program de lucru drept „cu adevărat grozav”, deoarece permite săptămâni de lucru de trei zile. „A spus că avem suficient timp pentru familiile noastre, este o modalitate excelentă de a organiza lucrurile”. Merz a concluzionat apoi că acest exemplu demonstrează avantajele relaxării Legii privind timpul de lucru.
„A lucra mai mult de opt ore nu înseamnă exploatare. Dimpotrivă, poate fi o oportunitate bună de a organiza timpul de lucru mai flexibil, atât pentru companii, cât și pentru oamenii care lucrează acolo”, a declarat cancelarul. „Ar trebui să facem acest lucru”.
SPD acceptă un program de lucru mai lung, dar cu anumite condiții
Există însă opoziție în interiorul SPD și din partea sindicatelor, care se opun modificării Legii privind timpul de lucru. Sindicatul Verdi susține că zilele de lucru considerabil mai lungi ar avea consecințe negative asupra sănătății angajaților și i-ar dezavantaja pe cei care au responsabilități familiale și de îngrijire. În anumite industrii, angajații ar putea fi, de asemenea, supuși presiunilor pentru a accepta ture mai lungi.
Un prim proiect de reformă a fost elaborat în iunie 2026 de Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale, condus la acea vreme de Bärbel Bas, politiciană SPD care între timp a demisionat din motive personale.
Proiectul include mai multe condiții, printre care existența unui contract colectiv de muncă între angajatori și sindicate în cazul modificării programului de lucru, respectarea normelor de sănătate și securitate și înregistrarea electronică a orelor de muncă. Planul de reformă al lui Bärbel Bas a stârnit furia CDU.
Dispute privind negocierea colectivă și protecția angajaților
Annika Klose, purtătoarea de cuvânt a grupului parlamentar SPD pentru muncă și politici sociale, a explicat raționamentul din spatele acestei idei. Flexibilitatea, a spus ea, „nu este o stradă cu sens unic”. Acordul de coaliție urmărește în mod explicit să promoveze un echilibru mai bun între familie și muncă. „Astfel încât să fie uneori posibil să-ți duci copilul la antrenamentul de fotbal după-amiaza și apoi să continui să lucrezi, dar nu ca șeful meu să-mi spună împotriva voinței mele: «Mâine lucrezi în tura de la 9 dimineața la 10 seara»”.
CDU/CSU a respins imediat proiectul. Și mediul de afaceri a reacționat vehement. „Acest proiect trebuie retras și revizuit complet”, a cerut Dulger într-o declarație, afirmând că documentul era „îmbibat de neîncredere”. Confederația Germană a Meșteșugarilor (ZDH) a vorbit despre o „încălcare a angajamentelor convenite în acordul de coaliție”. De atunci, reforma a rămas blocată.
De ce a stagnat reforma
La evenimentul dedicat Zilei Angajatorilor, Merz a dat de înțeles că ar putea exista progrese. „Această reformă este, într-adevăr, demult necesară. Cred că o putem realiza relativ repede și putem crea mai multă flexibilitate pe piața muncii”.
Rămâne însă de văzut dacă noul ministru al Muncii din partea SPD, Alexander Schweitzer, împărtășește această opinie. La începutul lunii octombrie, partidul său a publicat un document privind reforma timpului de lucru, care semăna cu o declarație de război la adresa CDU. „Autodeterminare, nu dereglementare” este titlul documentului de șapte pagini, semnat de grupul de lucru al SPD pentru muncă, organizația de tineret Jusos, grupul de lucru „60plus” și organizația de femei a SPD.
În document, social-democrații nu doar reiau punctele incluse deja în proiectul lui Bas din iunie. Ei cer, de asemenea, ca, pe viitor, angajatorii și angajații să decidă asupra programului de lucru „împreună și de comun acord”. Potrivit acestora, nu este „în spiritul unei reforme moderne a legislației privind timpul de lucru” ca numai angajatorii să poată decide când își încheie angajații activitatea.
Din punct de vedere politic, disputa privind reforma timpului de lucru a devenit de mult mai mult decât o dezbatere despre prevederi legale. Este o dispută fundamentală despre câtă flexibilitate ar trebui să li se ceară angajaților să accepte în viitor și în ce măsură ar trebui statul să îi protejeze. Este, de asemenea, încă un obstacol pentru guvernul deja aflat sub presiune de la Berlin.
