Călăul lui Stalin şi crimele de la Katyn

Iosif Vissarionovici Djugashvili, zis Koba, cunoscut în întreaga lume drept Stalin, a fost un individ aparte ridicat prin crimă pe culmile puterii în statul sovietic. Seminarist ratat, revoluţionar de profesie, tâlhar de vocaţie, e cel ce în primii ani ai Partidului Comunist Rus a îndeplinit funcţia de finanţator al acestuia prin arta lui de a pune în scenă aşa-numitele „exproprieri”, sau jafuri bancare, conform ideii că în revoluţie, scopul e scuzat de mijloace. Pentru a-şi îndeplini obiectivele s-a folosit de adevăraţi călăi ai morţii, unul dintre aceştia fiind Vasili Mihailovici Blohin. Stalin a cultivat întreaga sa viaţă, cu perversă pasiune, arta complotului, a combinaţiilor tenebroase pentru cucerirea puterii. Lenin, în testamentul său politic, sublinia că Stalin acumulase o putere imensă şi că manifestă puternice înclinaţii de a nu ţine cont de părerea colegilor săi de guvern, dorind o  substituire a conducerii colective cu o conducere personală absolută. Drept urmare, Lenin recomanda tovarăşilor săi de luptă care îi supravieţuiseră să aleagă un alt om în locul lui Stalin. Troţki, tovarăşul propus de Lenin pentru a-i prelua locul, va fi urmărit de Stalin o viaţă întreagă cu o ură neîmpăcată, reuşind să îşi lichideze inamicul prin intermediul lui Raul Mercader, în 1940 – la reşedinţa din Mexico City a „disidentului” sovietic. De fapt Troţki, departe de a fi un disident, era, în limbajul epocii bolşevice, un simplu deviaţionist de la linia Partidului, indicată de Stalin.
 

Un general-maior sinistru

Pentru cucerirea puterii Stalin a dispus discreţionar de trupele de securitate ale statului sovietic, iniţial numite CEKA, sau Comisia Extraordinară pentru Combaterea Contrarevoluţiei şi Sabotajului, şi care, în perioada interbelică, sunt redenumite NKVD, Comisariatul pentru Afacerile Interne, ce poseda, pe de o parte, un sistem concentraţionar vast, pentru reeducarea „bandiţilor” şi a „duşmanilor poporului” – şi pe de alta, de o structură specializată în realizarea unor sarcini speciale. Chernaia rabota, „muncă neagră”, adică asasinate, torturi, intimidări şi execuţii clandestine, Direcţia Economico-Administrativă NKVD de sub comanda unui fidel asociat, generalul-maior Vasili Mihailovici Blohin.

El era comandantul de la Lubianka, un loc de sinistră memorie pentru foarte mulţi dintre cei trecuţi prin moara de măcinat suflete şi trupuri pe care o controla poliţia politică sovietică, Arhipelagul GULAG. 

Blohin a patronat o unitate cantonată în Lubianka, specializată în executarea de „munci negre”, fără ordine scrise ci numai în urma indicaţiilor personale ale lui Stalin. Unitatea avea ca scop, printre altele, îndeplinirea asasinatelor în masă, ordonate de Stalin aparte faţă de execuţiile curente fixate de troicile NKVD (tribunale speciale) în acord cu autorităţile locale. Au avut loc peste 826.000 de execuţii „controlate” de Blohin de-a lungul celor aproape 30 de ani de conducere stalinistă, din acest motiv a supravieţuit tuturor epurărilor NKVD ordonate de Stalin. Şi-a împuşcat 2 dintre cei 3 patroni, la ordinele Tătucului Popoarelor, pe Yagoda în 1938, şi pe Ejov în 1940. Unitatea lui este între 1937-1938 implicată în Marea Epurare (ejovşcina) soldată cu 7.000.000 de morţi, în lichidările unor înalţi responsabili ai armatei în frunte cu mareşalul Tuhacevski şi a unei bune părţi a corpului ofiţeresc, apoi este amestecată în lichidarea câtorva mii de colegi din NKVD.  Aceştia au fost implicaţi în execuţiile din epoca Marii Epurări şi a „restructurărilor” din Armata Roşie. În aprilie 1940 e implicată în lichidarea a 22.000 de ofiţeri polonezi în cursul masacrelor din pădurea Katyn. 
 

Culisele unei ascensiuni

Vasili Mihailovici Blohin s-a născut la 7 ianuarie 1895 într-o familie ţărănească din oblastul sau districtul Vladimir, având o origine socială sănătoasă, după tiparele regimului comunist. Veteran al Primului Război Mondial, intră în 1921 în CEKA. Odată remarcat de Stalin, ajunge în mai puţin de şase ani la conducerea unităţii speciale cu sediul în închisoarea Lubianka din Moscova, unde amenajează în mod  clandestin camere speciale pentru execuţiile secrete ordonate de tovarăşul suprem. Unitatea sa organic integrată în CEKA, ulterior NKVD, avea un statut aparte, întrucât se subordona direct lui Stalin, în timp ce alte unităţi însărcinate cu asasinatele primeau ordine de la şeful din acel moment al NKVD, Yagoda, Ejov, Lavrenti Pavlovici Beria, ultimul şef stalinist al Comisariatului de Interne. În calitatea sa de călău-şef personal al lui Stalin, Blohin avea sarcina asigurării logisticii şi personalului necesar unei execuţii în masă speciale, în funcţie de circumstanţele momentului. 

Membru de partid, primeşte ca răsplată a serviciilor sale de pe frontul de luptă pentru victoria socialismului unele dintre cele mai înalte ordine şi medalii sovietice:Ordinul Steaua Roşie, 1936; Ordinul Steagul Roşu decernat de două ori, în 1940 şi 1944; Ordinul Steagul Roşu al Muncii, decernat în 1943; Ordinul Lenin, decernat în 1945. Evidenţiat prin două ordine speciale ale CEKA drept lucrător de bază în organizaţie, cu ocazia celei de-a V-a şi a celei de-a XV-a aniversări a acesteia. Ordinul Steaua Roşie era un ordin cu un singur grad decernat pentru serviciu excepţional în apărarea URSS, pe timp de război şi pe timp de pace; Ordinul Steagul Roşu se decerna pentru eroism în luptă ori alte realizări excepţionale în decursul operaţiilor militare; Ordinul Lenin se decerna cetăţenilor URSS, unor oraşe, întreprinderi şi colective muncitoreşti, pentru servicii meritorii aduse statului sau armatei etc. Vasili Blohin funcţionar al morţii regimului comunist sovietic, a demonstrat în decursul desfăşurării serviciului său militar mult devotament, multă imaginaţie şi stăpânire de sine şi, din acest motiv, merită din partea istoriei titlul de principal călău al lui Stalin. 

Continuarea pe historia.ro