Fotografii sunt priviţi, de cele mai multe ori, ca nişte oameni care realizează imagini pentru reviste, care duc o viaţă uşoară şi strălucitoare. Adevărul este însă departe de acest clişeu. Fotografii sunt oameni care aduc în prim plan imaginea sărăciei, a războiului, a zonelor de pe acest glob în care există probleme. Sunt oamenii care ne arată ce se întâmplă în lume. Câteodată, imaginile realizate de ei sunt atât de puternice, au o greutate atât de mare, încât lumea este pur şi simplu obligată să acţioneze.
„Dacă pozele tale nu sunt suficient de bune, înseamnă că nu eşti de aproape”, spunea fotograful Robert Capa. Cuvinte memorabile, poate un pic pretenţioase. Însă artistul ştia despre ce vorbeşte. Până la urmă, cele mai importante fotografii ale sale au fost realizate pe 6 iunie 1944, ziua debarcării Forţelor Aliate în Normandia , în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Aflat în bătaia puştilor, Capa s-a adăpostit atât cât a putut, apoi a realizat fotografii cu momentul istoric. A scăpat cu viaţă, însă cele 11 expuneri ale sale au fost distruse ulterior. Într-un mod cât se poate de ironic, imaginile au fost compromise aproape în totalitate de unul dintre asistenţii săi care, într-un exces de zel, a reuşit să topească din greşeală filmele.
Într-o întorsătură greu de prevăzut, greşeala care a dus la distrugerea imaginilor a reuşit să dea fotografiilor supravieţuitoare o lumină specială, ireală. 
Robert Capa, pe numele său real Andrei Friedmann, s-a născut la 22 octombrie 1913. A fost un fotoreporter american, de origine ungară.
S-a remarcat în calitate de corespondent în timpul Razboiului Civil Spaniol (1936). În Al Doilea Război Mondial a fost trimisul special al revistei Life pe fronturile din Africa, Sicilia şi Italia.
În1947, împreună cu Henri Cartier-Bresson și David Seymour, a înfiinţat studioul Magnum Photos.
A fost ucis de o mină de teren, la data de 25 mai 1954, în timp ce fotografia, pentru Life, războiul din Indochina franceză.
