Anumite societăţi antice din China şi Asia de Sud-Est îşi uscau morţii prin expunere la fum, ceea ce arată că aceste populaţii practicau mumificarea rituală a cadavrelor cu mult înaintea egiptenilor, conform unui studiu recent, transmite marţi AFP, citată de Agerpres.
În timp ce mumiile egiptene au vârsta de aproximativ 4500 de ani, cele mai vechi exemple de practică a mumificării provin din societăţile chiliene ancestrale, unde aerul foarte uscat în mod natural, a permis mumificarea naturală. Însă mumiile recuperate recent de arheologi din China şi Asia de Sud-Est provin din regiuni în mod natural umede.
În primă etapă, cercetătorii au fost intrigaţi de scheletele contorsionate descoperite în părţi din China, Vietnam, Filipine, Laos, Thailanda, Malaysia şi Indonezia. Aceste rămăşiţe umane prezentau urme de arsuri în unele locuri, dar în modele inconsistente cu practica incinerării.
Unele probe datează de peste 10.000 de ani
Cercetătorii au emis ipoteza că această contorsionare a corpurilor în timpul înmormântării a fost posibilă deoarece nu a rămas ţesut moale pe corpuri - rezultatul mumificării prin uscare, o practică cunoscută în anumite părţi ale provinciei indoneziene Papua.
După analizarea compoziţiei probelor osoase din aceste situri, comparativ cu probele de control prelevate din situri funerare antice din Japonia, au putut dovedi că aceste corpuri nu au fost expuse la temperaturi ridicate.
Natura intactă a scheletelor sugerează că nu a existat nicio încercare de incinerare a corpurilor şi că obiectivul a fost conservarea lor.
Unele probe datează de peste 10.000 de ani, ceea ce sugerează că aceste societăţi practicau forme de mumificare cu mii de ani mai devreme decât se credea anterior. Aceste rezultate au fost o "mare surpriză", a declarat cercetătorea Hsiao-chun Huang de la Universitatea Naţională Australiană din Canberra.
„Oasele sunt atât de vechi şi este remarcabil să descoperim că această tradiţie este atât de îndelungată, legând practicile popoarelor antice de cele care se găsesc şi astăzi în unele comunităţi.”
Afumarea era probabil „cea mai eficientă opţiune pentru conservarea cadavrelor în climatele tropicale”, potrivit oamenilor de ştiinţă, însă procesul avea potenţial şi o semnificaţie culturală. Se ştie că mai multe societăţi din Indonezia şi Australia au afumat şi uscat corpurile legându-le strâns şi aşezându-le deasupra unui foc care ardea continuu, adesea timp de câteva luni.
Procesul le permitea celor dragi să menţină contactul cu defunctul şi, în unele cazuri, se credea că permitea spiritului decedatului să se mişte liber în timpul zilei şi să se întoarcă în corpul său noaptea.
„Cred că reflectă ceva profund uman - dorinţa atemporală ca cei dragi să nu ne părăsească niciodată, ci să rămână alături de noi pentru totdeauna", a declarat Hung pentru AFP.
Ştiri video recomandate
