Muncitorii unei balastiere din Deinham, Austria, au găsit 500 de bare de fier din Epoca Fierului, cu o greutate totală de aproximativ o tonă, cel mai probabil încărcătura unei bărci care s-a scufundat în Dunăre.
Descoperirea a avut loc în primăvara anului 2019, la Deinham, pe malul Dunării, în Austria Superioară, unde muncitorii au dat peste un număr mare de bare de fier ruginite. Aceștia au anunțat imediat Oficiul Federal pentru Monumente al Austriei (Bundesdenkmalamt). Potrivit unui studiu publicat pe 21 septembrie 2026 în revista Antiquity, este vorba despre cel puțin 500 de bare din Epoca Fierului, care cântăresc în total aproximativ o tonă, scrie Earth.com.
Autorii consideră că este cea mai mare descoperire de acest fel din Europa. Ei cred că barele erau încărcătura unei bărci care s-a scufundat în fluviu acum mai bine de 2.000 de ani.
Studiul a fost coordonat de Peter Trebsche, profesor de arheologie preistorică și protoistorică la Universitatea din Innsbruck, împreună cu Marion Berranger, de la Universitatea de Tehnologie Belfort-Montbéliard (UTBM) din Franța. „Este nimic mai puțin decât un mic miracol faptul că cea mai mare descoperire în masă de bare de fier preistorice din Europa nu a ajuns la centrele de fier vechi, ci a fost raportată autorității austriece pentru monumente”, a declarat Trebsche, într-un comunicat al revistei Antiquity.
Bucăți ruginite printre pietriș
Deinham face parte din comuna Hartkirchen, districtul Eferding. Balastiera se află pe malul drept al Dunării, acolo unde fluviul intră în bazinul Eferding.
Muncitorii foloseau un excavator cu cupă, cu o capacitate de câțiva metri cubi. Ei le-au spus arheologilor că utilajul săpa la o adâncime de până la 10 metri, sub nivelul fluviului. Potrivit acestora, descoperirea a fost făcută pe o fâșie de teren de aproximativ 45 pe 10 metri.
Alte bare au fost scoase manual din grămezile de pietriș. În total, au fost recuperate 540 de fragmente de bare cu ambele capete ascuțite. Din aceeași balastieră au mai fost scoase un topor cu manșon din prima Epocă a Fierului, o sabie scurtă din Evul Mediu timpuriu, un fragment de sabie și obiecte din secolele XIX și XX.
Scafandri arheologi au intrat în groapa inundată pentru a cerceta locul descoperirii. Heinz Gruber, de la Oficiul Federal pentru Monumente din Linz, i-a fotografiat. În versiunea fotografiei publicată de Universitatea din Innsbruck, malul de pietriș se află în stânga, iar fluviul în dreapta. Scafandrii nu au găsit nicio barcă. Excavatorul scosese deja stratul în care se aflau barele.
Alte încărcături au fost descoperite în poziția lor originală, printre care o încărcătură romană în lacul Neuchâtel și o epavă din secolul al XVII-lea în golful Greifswald.
Trebsche și Berranger au studiat o hartă de navigație a Dunării din 1857. Pe aceasta, locul descoperirii se află într-o rețea de brațe secundare la sud de orașul Aschach. Aceste brațe s-au colmatat ulterior.
Autorii studiului nu exclud posibilitatea unei ofrande rituale. Totuși, ofrandele găsite în râuri la La Tène și Port, în Elveția, cuprind obiecte foarte diferite. La Deinham, aproape toate piesele sunt bare de același tip.
Bărci monoxile (scobite dintr-un singur trunchi) din ultima parte a Epocii Fierului au fost descoperite în Salzburg, Bavaria, Boemia și Moravia. Potrivit studiului, o singură astfel de barcă putea transporta peste o tonă.
Un mic model de barcă din aur, găsit în mormântul 44/1 de la situl minier de sare Dürrnberg, arată că oamenii construiau și bărci din scânduri. Descoperirea indică existența unei navigații fluviale bine organizate în Europa Centrală spre finalul preistoriei, a precizat Universitatea din Innsbruck în comunicatul său în limba engleză.
Cum arată barele
Din cele 500 de bare, 193 sunt întregi. O bară completă are aproximativ 285 de milimetri lungime. Cea mai scurtă măsoară 222 de milimetri, iar cea mai lungă 368.
Cele mai multe sunt ascuțite la un capăt și plate la celălalt. Multe au forma unei frunze de salcie.. Unele capete sunt îndoite în sus, altele sunt pliate complet înapoi, iar câteva sunt răsucite. Barele au secțiune dreptunghiulară.
Nu erau produse finite. Un fierar le-ar fi prelucrat prin forjare pentru a obține unelte sau arme. Autorii au denumit acest nou tip BLD6.
Isabella Prackwieser, Andreas Blaickner și Markus Staudt au documentat barele la Innsbruck. Dintre barele întregi, 83 sunt încă acoperite cu nisip și pietriș pe mai mult de o cincime din suprafață. Pietricelele lipite de ele au până la 63 de milimetri diametru.
Concasorul de pietriș al balastierei a curățat 65 dintre ele. Acestea cântăresc în medie 2.070 de grame. Cea mai ușoară are 959 de grame, iar cea mai grea 3.824 de grame. Rugina are culori maronii, brun-roșcate, gri închis sau negre.
Trei dintre bare au fost datate cu radiocarbon într-un laborator al Universității Paris-Saclay. Rezultatele indică perioada cuprinsă între aproximativ 350 și 60 î.Hr. Bare asemănătoare descoperite la Manching, în Bavaria, și la Hohe Birga, în Tirol, indică sfârșitul secolului al III-lea sau secolul al II-lea î.Hr.
Fier suficient pentru 500 de săbii
Barele cântăresc 1.065 de kilograme împreună cu crusta de pietriș. Autorii estimează că ele conțin aproximativ 1.035 de kilograme de fier. Potrivit lui Trebsche, această cantitate ar fi suficientă pentru aproximativ 500 de săbii, fiecare cântărind între 1,5 și 2 kilograme.
Din același fier s-ar fi putut face și până la 8.000 de cuie, suficiente pentru aproape jumătate din zidul de 7 kilometri care înconjura Manching, un oraș fortificat celtic din Bavaria.
Pe dealul Gründberg din Linz, la aproximativ 29 de kilometri est de Deinham, patru depozite de fier fuseseră încorporate într-un zid. Împreună, acestea cântăresc aproximativ 60 de kilograme. Încărcătura de la Deinham este de peste 17 ori mai mare.
Scafandrii au scos bare de fier și din râul Sava, în Balcani, iar o epavă descoperită în largul coastelor Israelului transporta fier brut cu câteva secole mai devreme.
O încărcătură care putea valora cât un tezaur de aur
Autorii spun că este greu de crezut că grâne, sare sau vin ar fi fost transportate înapoi, în amonte, ca plată pentru fier. Ei sugerează că plata s-ar fi putut face în animale, sclavi, tribut, serviciu militar, aur sau argint.
Un tezaur de 443 de monede de aur descoperit la Manching cântărește 3,7 kilograme. Un alt tezaur, de 384 de monede de aur, provine de la Großbissendorf, în Palatinatul Superior.
Autorii cred că oricare dintre acestea ar fi putut valora cât o tonă de fier. Un alt exemplu este un sit celtic din Boemia, unde au fost descoperite aproximativ 500 de monede de aur și argint.
„Este incredibil că o cantitate atât de mare de fier a fost transportată dintr-odată și a fost disponibilă într-o singură tranzacție de schimb în ultima parte a Epocii Fierului”, a declarat Trebsche.
Nici barcă, nici cumpărător
O barcă plină cu fier putea călători doar în aval, așa că barele veneau din amonte. Cel mai apropiat centru cunoscut de producție a fierului este Kelheim, în Bavaria, la aproximativ 220 de kilometri în amonte pe Dunăre. Bare de același tip au fost găsite la Manching și lângă Auerbach, în Palatinatul Superior.
Potrivit comunicatului revistei Antiquity, Manching se află și în apropierea unei mari zone de exploatare a minereului de fier. Nu se știe însă cui îi era destinată încărcătura.
