În apropierea peninsulei Skagi din Islanda, un arheolog norvegian a descoperit recent o „servietă” gri misterioasă, care conținea carduri de memorie cu 142 de fișiere. Se presupune că servieta a aparținut unei echipe de oameni de știință de la Universitatea din Oslo, care, în august 2020, a călătorit spre Platoul Yermak, o zonă din Oceanul Arctic situată la nord de arhipelagul norvegian Svalbard, la bordul vehiculului de cercetare pe pernă de aer “Sabvabaa”.
Misiunea lor a fost de a plasa șase geamanduri, adăpostite în containere gri, robuste, asemănătoare unor serviete, pentru a monitoriza interacțiunea dintre curenții oceanici și eroziunea gheții arctice, relatează Il Messaggero. Mai exact, aceștia au urmărit să înțeleagă modul în care valurile mari, generate de furtuni, se pot propaga pe sub stratul de gheață, creând o tensiune intensă capabilă să fragmenteze gheața marină pe suprafețe vaste.
Geamandura a încetat să mai transmită semnalul pe 9 septembrie 2020, la aproximativ trei săptămâni după ce a fost amplasată. În acea scurtă perioadă, cardul de memorie a reușit să înregistreze 142 de fișiere, fiecare conținând o sesiune de 20 de minute de date GPS și de mișcare, colectate la fiecare 4 ore, însumând aproximativ 47 de ore de măsurători continue.
Cum funcționau geamandurile
Geamandurile erau alimentate de baterii concepute să reziste aproximativ două luni. Pentru a economisi energie, instrumentele transmiteau prin satelit doar rezumate scurte și comprimate. În schimb, datele privind deplasarea erau stocate pe un card de memorie SD standard, aflat în interiorul carcasei. Având în vedere costurile prohibitive de recuperare în zone atât de izolate, oamenii de știință luaseră deja în calcul posibilitatea de a nu mai vedea niciodată echipamentul, considerându-l, practic, pierdut. Cu toate acestea, pe fiecare cutie fuseseră aplicate etichete cu datele de contact ale laboratorului.
Descoperirea
La doi ani de la lansare, profesorul Atle Jensen a primit un e-mail de la Lísabet Guðmundsdóttir, o arheoloagă care lucrează în Islanda. Aceasta găsise una dintre cutii, acum uzată și ruginită, eșuată pe țărm, în apropierea fermei Hafnir de pe peninsula Skagi, în nordul Islandei. Îndrumată de la distanță de profesorul Jensen, arheoloaga a reușit să extragă cardul SD, să-i copieze conținutul pe calculatorul său și să trimită fișierele în Norvegia. Deși circuitele electronice și cablurile interne erau puternic corodate de apa sărată, cardul de memorie a rămas perfect intact, deoarece fusese sigilat în plastic și prevăzut cu conectori placați cu aur. Fiecare fișier a putut fi citit.
Datele colectate
Datele înregistrate de geamandură au oferit prima confirmare directă a faptului că valurile oceanice determină blocuri de gheață arctică să se ciocnească violent între ele, un fenomen care, anterior, fusese doar teoretizat în modele matematice, dar niciodată înregistrat pe teren.
„Datele au confirmat ceea ce bănuiam, dar nu reușisem niciodată să verificăm”, a declarat Jensen. Printre cele 142 de fișiere recuperate, oamenii de știință au identificat patru înregistrări care conțin vârfuri anormale. În două dintre acestea, geamandura a înregistrat șocuri laterale puternice și bruște, perfect sincronizate cu ciclul valurilor oceanice. Datele sunt cu atât mai semnificative dacă luăm în considerare locația geamandurii, la 80 de kilometri în interiorul banchizei (în zona cunoscută drept „zona marginală a gheții”).
Acest lucru demonstrează că astfel de coliziuni au loc chiar și în adâncimea gheții și că aceste lovituri constante contribuie la disiparea și absorbția energiei valurilor, acționând ca un „scut” care împiedică furtunile să pătrundă mai adânc și să distrugă nucleul gheții arctice.
