Pornind de la fosile umane descoperite în Maroc, oamenii de știință au creat digital un chip vechi de aproximativ 315.000 de ani. Rezultatul ne oferă o idee despre cum ar fi putut arăta unii dintre cei mai vechi membri cunoscuți ai speciei noastre. Și, în ciuda trăsăturilor puternice și a maxilarului proeminent, chipul nu ar părea cu totul nelalocul lui astăzi, scrie Science Alert.
„Cât despre individul de la Jebel Irhoud, ar putea trece neobservat într-o mulțime, dar o privire mai atentă ar dezvălui ceva care îl deosebește de ceilalți, mai ales trăsăturile robuste și maxilarul proeminent”, a declarat, pentru ScienceAlert, designerul 3D Cícero Moraes.
Povestea acestui chip a început la începutul anilor 1960, când un muncitor care extrăgea minereuri la Jebel Irhoud a descoperit un craniu. Inițial, oamenii de știință au crezut că aparținea unui neanderthalian african care trăise în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.
Săpăturile ulterioare au scos la iveală alte rămășițe umane și unelte din piatră. Pe măsură ce cercetătorii au studiat descoperirile, s-a schimbat și felul în care înțelegeau atât cine erau acești oameni, cât și vechimea lor.
În 2017, două studii au identificat rămășițele ca aparținând unor membri timpurii ai propriei noastre specii, Homo sapiens. Datările au plasat stratul în care se aflau fosilele la aproximativ 315.000 de ani, cu o marjă de eroare de circa 34.000 de ani.
Descoperirile au împins istoria cunoscută a speciei noastre cu aproximativ 100.000 de ani în urmă, iar rămășițele de la Jebel Irhoud au devenit cele mai vechi fosile de Homo sapiens găsite până acum. Pe aceleași fosile se bazează acum și reconstituirea facială.
Cercetătorii nu au avut la dispoziție un craniu complet de la o singură persoană. Oamenii de știință de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluționistă combinaseră diferite fosile într-un craniu digital mai complet.
Cea mai mare parte a cutiei craniene și a părții superioare a feței provenea din craniul original, cunoscut sub numele de Irhoud 1.
Părțile lipsă, inclusiv mandibula și dinții, au fost preluate din alte rămășițe descoperite în același strat arheologic. Prin urmare, chipul rezultat nu poate fi considerat un portret exact al unui singur individ.
Moraes a considerat totuși convingătoare potrivirea dintre aceste componente.
„Mandibula și dinții, care aparțin unui alt individ, se potrivesc remarcabil de bine”, a spus Moraes. „Prin urmare, chiar dacă mandibula originală ar fi găsită, este foarte probabil ca, în configurația lui actuală, craniul să nu arate diferit”.
Echipa sa a pornit de la imaginile și înregistrările video ale craniului compozit publicate odată cu cercetările din 2017. Au extras cadre din videoclipuri și au folosit vederile care se suprapuneau pentru a calcula un model tridimensional al craniului, verificându-i dimensiunile cu ajutorul măsurătorilor publicate.
Apoi au trebuit să estimeze cum arăta fața care acoperea aceste oase.
Pentru asta, au folosit tomografia computerizată a unui adult modern anonim, care arăta atât craniul, cât și țesuturile din jurul lui. Pe computer, au remodelat craniul donatorului astfel încât să se potrivească modelului antic. Țesuturile faciale s-au modificat odată cu el, oferind un punct de plecare pentru înfățișarea finală.
Rezultatul a fost rafinat cu ajutorul măsurătorilor grosimii țesuturilor la oameni în viață, folosind programul gratuit și open-source Blender și instrumentele OrtogOnBlender. Nu este o tehnică inventată special pentru acest craniu: aceeași metodă de deformare anatomică este dezvoltată și testată cel puțin din 2013.
Oasele sunt cele care fac, în continuare, cea mai mare parte a muncii. De la acești oameni străvechi nu s-a păstrat nicio urmă de piele sau mușchi cu care chipul final să poată fi comparat, iar datele despre grosimea țesuturilor moi trebuie să provină de la oameni moderni, o soluție de compromis necesară, nu o afirmație că anatomia străveche și cea modernă ar fi identice.
Cercetătorii au verificat și dimensiunile interne ale modelului craniului. Cavitatea craniană a acestuia măsura 1.364 de mililitri, aproape de o estimare anterioară de 1.375 de mililitri, calculată pe baza datelor obținute prin tomografia fosilei. Această concordanță confirmă proporțiile modelului, deși nu poate stabili cât de fidel a fost reprodus chipul.
Imaginile finale există în două variante: reprezentări în tonuri de gri, fără păr, și o versiune color, cu pigmentarea pielii, păr pe cap și păr facial.
„În ceea ce privește subiectivitatea, este corect să spunem că imaginea color, cu tot cu părul facial, este versiunea cea mai artistică și conține mai puține trăsături solide din punct de vedere științific”, a explicat Moraes.
Aceste detalii nu pot fi deduse direct din fosile. Imaginile în tonuri de gri le lasă deoparte, pentru ca privitorii să poată examina forma estimată a feței.
Analizele anterioare ale fosilelor au identificat o față cu aspect modern, alături de o cutie craniană cu aspect arhaic, ceea ce sugerează că trăsăturile oamenilor de astăzi s-au dezvoltat în momente diferite.
Pentru Moraes, unul dintre cele mai așteptate momente vine înainte de retușurile finale, atunci când „trăsăturile de bază apar pentru prima dată pe ecranul computerului”.
Cercetarea a fost publicată în revista Heritage.
