Zahărul a ajuns să fie numit ”moartea albă”, astfel că mulți dintre ei au ajuns să îl înlocuiească cu mierea.
Nutriționiștii spun însă că diferența între acești îndulcitori nu este una prea mare.
”Mierea, o substanță vie ?
Pentru că zahărul rafinat a ajuns să fie numit "moartea albă", avem nevoie de un agent de îndulcire care să nu ne înspăimânte. Și atunci tot ce nu e zahăr alb a ajuns să aibă din oficiu așa-zise beneficii pentru organism, sau măcar calificativul "mai sănătos".
În realitate, toți agenții de îndulcire sunt la fel de buni pentru consum și răi pentru sănătate dacă depășesc doza optimă, adică aceea de condiment - puși în alimente precum sarea, cât să dea gust. Mierea pare a fi premiantă când vine vorba de ceva dulce, însă folosirea ei necesită câteva precizări clare:
- este ideală pentru uz extern sau consumată crudă, fără a fi încălzită/tratată termic- conține enzime bioactive și flavonoide cu efect antioxidant, care sunt distruse la o temperatură mai mare de 40 grade Celsius.
Aplicată pe piele sau mucoase, mierea are proprietăți calmante, cicatrizante, antibacteriene; aciditatea pe care o provoacă împiedică dezvoltarea bacteriilor, inclusiv E. Coli, stafilococ, Helicobacter pylori - ajută la vindecarea rănilor și ulcerațiilor.
- poate înlocui cu succes zahărul în preparatele lichide (sucuri, sosuri, dulcețuri, compot, ceai sau cafea) sau în produsele de cofetărie și patiserie ce nu necesită creștere (fulgi de cereale, batoane de ciocolată).
Pentru că este hidrofilă (reține apa) și higroscopică (reține umiditatea), mierea va determina o structură densă și umedă a produsului final; pentru aluaturi sau compoziții cu structură pufoasă și ușoară, aerate și "bine crescute" e nevoie de zahăr cristalizat.
- glasează și caramelizează fructele și legumele mai rapid decât zahărul și la o temperatură mai redusă - un pic de miere sau zahăr adăugată la o mâncare sau un sos reduce aciditatea acesteia.
- este agent de conservare - în miere se pot păstra fructe uscate sau oleaginoase, fără grija că vor fermenta; fiind o substanță densă ce împiedică intrarea aerului, în recipientele cu miere poate apărea riscul dezvoltării toxinei botulinice.
Din punct de vedere nutritiv, atât mierea cât și zahărul sunt dizaharide formate dintr-o moleculă de glucoză și una de fructoză, iar valoarea calorică este de 4 cal/g - adică 20 cal/ linguriță (cu vârf pentru zahăr cristalin și rasă pentru miere).
Voi sunteți cei care alegeți ce tip de agent de îndulcire consumați, în funcție de preferințele personale, considerentele estetice, sentimentale sau medicale. Însă țineți cont că atât mierea cât și zahărul sunt principalii agenți de acidifiere/oxidare ai organismului, alături de stres, nicotină, alcool și sedentarism. Iar dacă alegeți mierea, atunci mâncați-o crudă, nu o omorâți!”, a scris nutriționistul Mihaela Bilic, pe pagina de Facebook.
