Într-o grupă cu trei foste campioane Mondiale, Costa Rica este prima echipă calificată în optimile de finală, după ce a reuşit să câştige cu 1-0 meciul cu Italia disputat la Recife.
Este pentru a doua oară când naţionala din America Centrală reuşeşte această performanţă, iar victoria costaricanilor înseamnă în acelaşi timp şi eliminarea matematică de la turneul final a Angliei. În ultima etapă din grupa D, Italia va întâlni Uruguay, într-un meci decisiv pentru calificare, squadra azzurra având şi varianta egalului pentru a merge mai departe.
Selecţionerul Italiei, Cesare Prandelli, a avertizat încă înainte ca naţionala Costa Ricăi să învingă Uruguayul că acest meci este mai dificil decât pare la prima vedere. Dar probabil că nici măcar el nu şi-ar fi imaginat că echipa sa va face un joc atât de slab în faţa elevilor lui Jorge Luis Pinto.
Azzurri au fost departe de prestaţia din partida câştigată cu Anglia şi nu au reuşit să găsească soluţii în faţa unei apărări formate din jucători care evoluează la cluburi precum Club Bruges, Columbus Crew, Tippeligaen, Saprissa sau Mainz. Jocul la offisde al costaricanilor a funcţionat aproape perfect, excepţie făcând doar două momente din prima repriză, ambele venite în urma unor lansări clasice ale lui Andrea Pirlo, dar irosite cu uşurinţă de Mario Balotelli.
Echipa antrenată de Luis Pinto a fost evident mai bună şi a controlat meciul într-o manieră impresionantă. Excelent aşezaţi pe teren, costaricanii l-au închis perfect pe Pirlo, omul responsabil cu construcţia atacurilor italiene, şi au fost periculoşi de fiecare dată când au avut ocazia. Iar slăbiciunile apărării lui Prandelli, vizibile chiar şi în victoria cu Anglia, le-au oferit suficiente şanse.
Unicul gol al partidei a venit în minutul 44, atunci când fundaşul stânga Junior Diaz a centrat excelent, iar Bryan Ruiz a profitat de marcajul aproximativ al lui Giorgio Chiellini şi a marcat cu o lovitură de cap din câţiva metri. Se făcea astfel dreptate, nu doar pentru că echipa mai bună a deschis scorul, dar şi pentru că, la o fază petrecută cu un minut mai devreme, Costa Rica ar fi trebuit să primească un penalty, la un fault evident al aceluiaşi dezamăgitor Chiellini asupra lui Joel Campbell.
După pauză, Prandelli a forţat cu Antonio Cassano, Lorenzo Insigne şi Alessio Cerci, dar Italia a avut o singură şansă bună de a egala, la o lovitură liberă executată de Pirlo, respinsă însă spectaculos de Keylor Navas. Mai mult decât atât, costaricanii au avut câteva contraatacuri în urma cărora îşi putea mări avantajul, situaţie în care azzurri ar fi fost obligaţi să câştige meciul cu Uruguay din ultima etapă.
Pe 20 iunie 1990, chiar în Italia, la Genoa, Costa Rica învingea Suedia cu 2-1 şi se califica în optimile de finală, la prima sa prezenţă la Cupa Mondială. După exact 24 de ani, costaricanii au repetat performanţa şi au devenit prima echipă din afara Europei, exceptând Brazilia şi Argentina, care câştigă două meciuri consecuitve la un turneu final în faţa unor foste deţinătoare ale titlului.
