„Multă lume nu a avut încredere în noi, pentru că eram în «grupa morţii». Dar cei morţi sunt alţii, iar noi mergem în faza următoare”. În doar câteva cuvinte, Jorge Luis Pinto, antrenorul Costa Ricăi a făcut cel mai bun rezumat al grupei D. Echipa cu cele mai mici şanse este prima calificată în optimile de finală, în timp ce o fostă campioană mondială, Anglia, îşi face deja bagajele, iar alte două, Italia şi Uruguay, vor fi adversare într-un meci decisiv.
La exact 24 de ani după ce învingea Suedia cu 2-1 şi obţinea o calificare istorică în optimile Cupei Mondiale din Italia, Costa Rica a repetat performanţa. La Recife, naţionala din America Centrală a confirmat că victoria din meciul cu Uruguay nu a fost doar o întâmplare şi a câştigat cu 1-0 în faţa italienilor pentru a-şi asigura prezenţa în faza următoare a turneului final.
„Ştiam că putem face istorie pentru Costa Rica şi exact asta am făcut. Le-am şi spus jucătorilor să încercăm să schimbăm istoria. A fost un meci frumos, iar oamenii din Costa Rica merită asta. Au susţinut echipa, iar această victorie este pentru ei. Echipa noastră este mândră, ţara noastră este mândră”, a declarat Luis Pinto, la finalul partidei cu squadra azzurra.
Istoria Cupei Mondiale este plină de exemple în care echipele mici au reuşit să producă adevărate şocuri, învingând sau eliminând nume mari. Dar fotbalul a ajuns la un nivel în care toată lumea ştie orice despre toată lumea, iar surprize precum cea produsă de Camerun în 1990 devin mai puţin probabile.De altfel, selecţionerul Italiei, Cesare Prandelli, a avertizat încă înainte de startul turneului final din Brazilia că naţionala costaricană trebuie luată în serios. Los Ticos au confirmat spusele antrenorului de 56 de ani şi au dovedit că poveştile frumoase încă există într-un sport sufocat tot mai mult de sumele ameţitoare care se învârt în jurul său.
Costa Rica a învins Uruguay şi Italia, două foste campioane mondiale, şi a făcut-o convingător şi jucând un fotbal frumos. Luis Pinto a ştiut cum să-şi aşeze echipa pe teren, fără să se teamă să schimbe sistemul în timpul meciurilor, şi şi-a motivat excelent elevii, făcându-i să evolueze fără complexe în faţa unor adversari evident mai valoroşi. Nimic nu a fost întâmplător în ceea ce s-a întâmplat. Costaricanii au fost organizaţi, determinaţi şi gata să profite de orice greşeală a rivalilor.
Conceptul de echipă este cel mai important pentru tehnicianul columbian, care se află la al doilea mandat pe banca naţionalei din Costa Rica, dar Los Ticos nu duc lipsă nici de individualităţi, iar acestea au făcut diferenţa în momentele cheie. Joel Campbell, tânărul atacant care aparţine lui Arsenal, dar care nu a primit nicio şansă din partea lui Arsene Wenger, a fost decisiv împotriva Uruguayului, când a marcat un gol şi a oferit o pasă decisivă. Portarul Keylor Navas, care joacă în Spania, la Levante, s-a aflat mereu la locul potrivit în puţinele momente în care apărarea din faţa lui a greşit şi le-a dat adversarilor şanse de a marca. În fine, Bryan Ruiz a înscris golul victoriei cu Italia.
Calificarea în optimile de finală reprezintă deja o performanţă uluitoare pentru Costa Rica, mai ales în condiţiile în care a făcut parte din cea mai dificilă grupă a Cupei Mondiale din Brazilia. Tot ce urmează este un bonus pentru Luis Pinto şi elevii săi. Însă antrenorul de 61 de ani avertizează: „Nu vrem să ne oprim aici. Este doar începutul”.
