Vă bat la uşă colindătorii. În casele voastre miroase a brad. Cei dragi împart cadouri. Undeva, într-o casă, o copilă de 17 ani, zâmbeşte. E ciudat, are ochii plini de lacrimi, dar strânge din pumni şi merge mai departe.
Anul trecut a împărţit cu mama ei bucuria Crăciunului. Acum, e singură. Într-un an, toţi cei dragi, au plecat la ceruri. Mama, tata şi bunica. E Cristiana Constantin. Povestea ei a oprit pentru o clipă lumea în loc. Dar povestea ei merge mai departe. Pentru că împreună suntem şi mai buni. Moşul a venit şi la ea. Vom deschide împreună darurile de la el.
Învaţă la Şcoala Centrală. Vrea să fie doctoriţă. E un vis pentru care e dispusă să plătească şi dobândă. Vrea să salveze oameni, vrea ca nimeni să nu mai ştie niciodată cum e să-ţi duci la groapă, într-un singur an, părinţii şi bunica.
Câţi dintre noi am mai fi avut puterea să mergem mai departe... Câţi dintre noi am mai fi avut puterea să zâmbim... Pare resemnată, dar mângâierea şi ambiţia îi vin de undeve de sus. Acolo unde e TOATĂ familia ei.
Zilele trecute i-a sunat telefonul. O fostă profesoară de biologie, care a văzut povestea ei, vrea s-o mediteze pentru facultate. Mai mulţi studenţi de la medicină ne-au scris că sunt dornici s-o ajute pe Cristiana. La fix un an de când bunica ei a murit, cineva a invitat-o la un mini concert de colinde.
Uitându-se la ei, toată copilăria îi trece prin faţă, preţ de câteva secunde. Dar, ea, Cristiana, vrea să trăiască în prezent. Trecutul e o rană, pe care o deschide doar înauntrul ei.
Colindătorii pleacă. Cristiana însă este invitata de onoare a primarului general Sorin Oprescu. Când a plecat de acasă spre primărie a cumpărat o crăciuniţă. Aşa a învăţat. Să dăruiască din puţinul ei.
Cristiana are emoţii. N-a cerut nimic nimănui, deşi e imposibil să se descurce cu 350 de lei pe lună. Ea ştie că de acolo de sus, părinţii ei, n-o vor lăsa niciodată. Nu l-a aşteptat pe Moşul. Şi, dacă ar fi fost să-i ceară ceva, l-ar fi rugat să-i aducă familia înapoi. Dar Moşul, nu poate face astfel de minuni.
Cristiana ridică ochii spre cer. Cineva o sărută pe frunte. Între cele două lumi, nu mai există graniţe. Iar mesagerii binelui suntem cu toţii. Pentru că împreună suntem şi mai buni.
