Oportunitatea ca România să conducă pentru o vreme Consiliul Uniunii Europene dă prilejul unor demnitari aflați în guvern să vorbească despre mandatul pe care-l are țara noastra in poziția de expunere maximă în care se află. Așa că, miniștrii ies la declarații. Dacă i-ai intreba despre ce au ei în ogradă nerezolvat, s-ar suci la răspunsuri. N-au timp, e o anchetă, n-au fost ei la conducere, legea e veche și proastă.
E o mirare pe mine mare cât podul peste Argeș cum de aceiași oameni, împiedicați în scuze sau absenți când vine vorba despre lucruri concrete, unele dureroase pentru nația asta, fac, mai nou, ....politica Uniunii. Își dau părul pe spate și ies țanțoși să explice viitorul Europei!
Fac o paranteză. La 2 km de gara Pitești, șoferii așteaptă și câte 20 de minunte să se ridice bariera ca să poată traversa calea ferată. La 2 km de gară!! Nu în câmp. Asa că, zeci de tiruri, care n-au voie să treacă prin oraș, formează o coloană lungă cât aroganța ăstora care ar putea scuti oamenii de nervi și timp pierdut.
Revin. Nu, aș mai insista puțin. La jumătate de metru de podul peste Argeș, proaspăt reparat, începe un drum ca după bombardament. Cum se termină podul, ți se arată falnic primul crater. Iar trecerea de pe podul proaspăt reparat la drum este ca o cădere în albia râului.
Revin. Cum pot niște oameni cărora le e indiferentă viața propriilor cetățeni să gândească limpede viitorul a sute de milioane de europeni? Sunt două posibilități: sunt prea slabi ca ei să facă agenda. Deci vor primi în plic mutări de la cei care au un cuvânt de spus și care, evident, își vor urmări atent interesele. Sau ăștia ai noștri chiar sunt în stare să scufunde și Uniunea.
Niciodată n-am mers pe ideea de cap plecat. Adică: români, mai ușor, că nu va duce mintea, iar comunismul și Securitatea v-au mâncat șansa de a trăi istoria laolaltă cu lumea civilizată. Umilința e bună doar dacă îl face pe om din bun în mai bun. Dar numai dacă nu vrei să vezi nu-ți sare în ochi că România are acum la butoane cei mai slabi oameni din toți cei care au condus-o vreodată. Slabi. Mulți. Fricoși. Bogați de carton, fără carte și, mai ales, fără șapte ani de acasă. Căci, una peste alta, fudulii care ies sa arunce în eter gânduri despre viitorul Europei uită că îi auzim și noi, cei care știm de unde a căzut fiecare pe scaunul puterii. Nu s-or gândi că nu ne pot lua de proști la nesfârșit?!
