Penitenciarele din România au ajuns adevărate centre de comandă pentru afacerile interlope din cauza telefoanelor mobile introduse ilegal. Doar la Jilava, unde s-a dovedit că Nuţu Cămătaru îşi coordona învârtelile astfel, au fost confiscate 400 de aparate, de la începutul anului.
Deşi ofiţerii de pază încearcă să stopeze fenomenul, deţinuţii pare că sunt, întotdeauna, cu un pas înaintea lor. Telefoanele sunt aruncate de către apropiaţii deţinuţilor, care sunt culese de cărăuşi. Cărăuşii sunt deţinuţii care au activităţi lângă zonele vecine cu libertatea.
De pildă, la Jilava cel mai vânat post este cel de grădinar. Şi nu din dragoste pentru natură... Un dealer de telefoane, cu mască de grădinar, ajunge să câştige sume impresionante.
Metoda a prins rădăcini în detrimentul clasicelor tehnici de introducere a telefoanelor în puşcării. De la cârnaţi, fructe, borcane cu zacuscă, nimic nu a scăpat de imaginaţia rudelor celor certaţi cu legea.
Sub o formă sau alta telefonul ajunge în cele din urmă în mâinile deţinuţilor şi este folosit aproape ca o adevărată armă.
Se tot încearcă stoparea fenomenului. S-au montat chiar şi telefoane cu costuri minime la care fiecare deţinut are dreptul să vorbească 30 de minute zilnic.
Însă acestea nu sunt folosite pentru că sunt ascultate.
Şi cum pentru o "afacere" de succes este nevoie de confidenţialitatea, mulţi deţinuţi şi-l asumă şi riscă să-şi prelungească sentinţa cu alţi doi ani.
