De 5 ani, Viorel Crihan dib Iaşi trăiește din mila oamenilor, iar compania îi țin cele 200 de carți. Așa își petrece mare parte din timp.
În tinerețe a fost electrician și croitor. Acum, de-abia își duce traiul de pe o zi pe alta.
"Sunt bucuros dacă mă cheamă cineva, adică să mă strige cineva să îmi dau un telefon", spune bătrânul cu voce tremurândă.
În funcție de sezon, oamenii îl mai cheamă la muncă, la săpat în grădini sau la dat zăpăda, acum că e iarnă. Dar asta nu se întâmplă în fiecare zi, spune bărbatul.
De când a divorțat și părinţii i s-au prăpădit, nu mai are pe nimeni, refugiu îi sunt cărțile cu ajutorul cărora evadează din rulota vandalizată care i-a devenit casă. Spune că dintotdeauna i-a plăcut să citească, mai ales rugăciuni. Doar câteva cărţi i-au mai rămas din biblioteca avută odinioară, iar acum îşi mai omoară tipul recitindu-le. La lumina soarelui mai mult.
Dacă lumina şi-o ia de la soare, cu căldura e mai greu iarna. Rulota sa e plină de pături petru a-i ţine de cald.
"Mai dau drumul la aragaz când am bani de butelie, și se mai încălzește. Pun apă într-o oală cu capac, mai menţii cât de cât temperatura.", spune bătrânul.
Viorel a ajuns să trăiască în rulotă după ce i-a lăsat nepotului său casa moștenită de la părinţi. În schimbul casei, nepotul a mințit că îi va cumpăra un apartament. Nu poate demonstra însă acest lucru pentru că actele i-au ars într-un incendiu.
Acum, un consilier local promite că îl va ajuta pe Viorel să aibă din nou buletin și să-și recupereze proprietatea.
