"Era un meci de fotbal. Amical. Şi cred că era Evra la minge cînd s-a auzit explozia. Jucătorii au continuat meciul. De parcă cineva aruncase o petardă mai zgomotoasă în afara stadionului. Nimic nou. Fotbalul îşi permite luxul să închidă ochii şi să-şi pună timpane la urechi. Şi să meargă mai departe către nicăieri. Dar despre conştiinţa jucătorului de fotbal, care se măsoară doar după cifrele PIN-ului, altă dată. Sau niciodată, nu avem timp de prostia lor, iar ei nu au timp de noi fiindcă îşi numără banii cîştigaţi pentru că „şi-au rupt picioarele”.
Stadionul era Stade de France şi ţara era Franţa. Să punem timpul prezent? Dar mai este ceva acum cum era înainte?
Evenimentele se derulează dureros. CNN preia de la BFMTV, canalul de ştiri cel mai în vogă din Hexagon. Numerele cresc. Numerele sînt oameni. Oamenii sînt victime. Alţi oameni sînt călăi, dar se consideră mesageri ai mîniei divine. 20. Apoi 30. Peste alte minute suspendate în stupoare şi teroare, 40. La sfîrşit, 60. 60 de morţi în atacul terorist din Paris. Dar este acesta sfîrşitul? Ce se va întîmpla cu cei 100 de spectatori ostatateci din sala de concerte Bataclan? Un concert rock. Un alt concert rock. Forţele antitero din capitala franceză intenţionează să intre în forţă peste atacatori. Spitalele din Paris au declanşat Planul alb de urgenţă (:..)"
Continuarea pe blogsport.gsp.ro.
