Un şomer din Oradea, care s-a sinucis din disperare, a fost sunat la o zi după înmormântare, ca să i se ofere un loc de muncă. Omul a aşteptat multă vreme să îşi găsească un loc de muncă, dar a fost în zadar. Urmăriţi acum toată povestea.
Angelica, soţia lui Mircea, cu ochii înlăcrimaţi şi cu durere în glas, spune povestea morţii soţului ei. O poveste care a început în 2008, nu cu "a fost odată", ci cu alte cuvinte.
Lucra la o fabrică, dar aceasta s-a închis. Avea o fetiţă, pe atunci în vârstă de doi ani de zile, iar soţia lui nu muncea.
Timp de doi ani de zile, nu a primit niciun răspuns. Între timp, fetiţa lui fusese diagnosticată cu epilepsie. Medicamente, lumină, gaze, impozite, rata la bancă. Toate datoriile au început să se adune. Într-o zi, a primit un telefon de la o firmă la care avea rate.
A luat bani de la mama lui, s-a dus şi a plătit rata, apoi s-a întors acasă.
Soţia lui a adunat din puţinul pe care îl avea şi i-a făcut înmormântarea. Dar viaţa mai avea o lovitură pregătită pentru ea.
Acum, femeia şi fiica ei de patru ani au rămas în grija mamei lui Mircea. O bătrână de 77 de ani.
Numai în Bihor sunt câteva zeci de mii de şomeri. Iar, pe zi ce trece, numărul celor care se sinucid din cauza asta acesta creşte. Probabil că mulţi dintre ei s-ar mulţumi cu ceea ce îşi dorea şi Mircea: un salariu de 600 de lei.
Observator
