Pe 15 august 1914 se inaugura oficial Canalul Panama, deschizând o arteră strategică între Atlantic și Pacific. 111 ani mai târziu, această capodoperă inginerească rămâne unul dintre pilonii esențiali ai comerțului maritim global dar și un punct fierbinte în ecuația geopolitică internațională.
Un vis vechi de secole, realizat prin sacrificii uriașe
Puțini își mai amintesc astăzi că ideea unui canal care să traverseze istmul Panama datează din 1534, când regele Spaniei, Carol Quintul, a cerut primele studii topografice. Dar abia la începutul secolului XX, după eșecul unui ambițios (și falimentar) proiect francez, visul a devenit realitate sub conducerea Statelor Unite.
› Vezi galeria foto ‹
Construcția a început în 1904 și s-a încheiat în august 1914, în plin context tensionat la nivel global (cu doar câteva săptămâni înainte de izbucnirea Primului Război Mondial). Cei 81 km de canal au fost realizați cu tehnologie revoluționară pentru acea vreme: baraje uriașe, ecluze duble, lacuri artificiale și un defileu săpat în munte – celebrul Culebra, o „rană” inginerească lungă de 13 km în stâncă dură.
În total, mii de muncitori și-au pierdut viața în timpul lucrărilor, în mare parte din cauza malariei și a febrei galbene – boli care au fost învinse doar odată cu introducerea măsurilor moderne de igienă și combatere a țânțarilor. Canalul Panama nu a fost doar un proiect tehnic, ci și un test major pentru medicina și logistica vremii.
De la simbol al puterii americane la mândria națională a Panama
Povestea Canalului este strâns legată de influența Statelor Unite în America Centrală. SUA au preluat oficial controlul asupra proiectului după revoluția din Panama (sprijinită de Washington) și au operat canalul până la sfârșitul secolului XX. Tensiunile nu au lipsit: proteste, cereri de suveranitate și incidente diplomatice au dus, în cele din urmă, la semnarea tratatelor Carter-Torrijos din 1977, care au stabilit retrocedarea canalului către Panama la 31 decembrie 1999.
Astăzi, Autoritatea Canalului Panama (ACP) gestionează această infrastructură vitală. Aproximativ 5% din comerțul maritim mondial trece prin canal, iar veniturile sale contribuie direct la finanțarea educației și programelor sociale din țară. Se estimează că 80% din PIB-ul Panama este legat, direct sau indirect, de activitatea canalului.
Extinderea finalizată în 2016 – un nou început pentru transportul global
După decenii de funcționare, în 2007 a început o amplă lucrare de extindere, finalizată în 2016: al treilea set de ecluze, proiect de 5,2 miliarde de dolari, menit să dubleze capacitatea canalului și să permită trecerea navelor de tip „New Panamax”, cu o capacitate de până la 12.600 de containere (față de 5.000 anterior).
Aceste ecluze moderne funcționează cu un sistem de bazine de economisire a apei și permit trecerea zilnică a mai multor nave, reducând timpul de așteptare și sporind eficiența. Prin extindere, canalul a redevenit competitiv față de alte rute maritime, inclusiv față de cele arctice sau traseele asiatice ocolitoare.
Declarațiile lui Trump din 2025: o amenințare pentru Canalul Panama?
În acest an, 2025, fostul președinte Donald Trump – revenit în prim-planul politicii americane – a făcut din nou declarații controversate despre Canalul Panama. Într-un interviu, el a sugerat că „SUA nu ar fi trebuit niciodată să cedeze complet controlul canalului” și că, în actualul context geopolitic, Washingtonul „ar trebui să-și reconsidere poziția privind acest punct strategic”.
Declarațiile au fost rapid condamnate de guvernul panamez, care a reafirmat suveranitatea deplină asupra canalului. Însă ele au reaprins temeri mai vechi privind influența americană în regiune, mai ales pe fondul competiției tot mai intense cu China, unul dintre cei mai mari utilizatori ai canalului.