Un mic artefact roman, realizat acum aproximativ 1.800 de ani, de doar 1,5 centimetri înălțime, de un artist talentat, este considerată una dintre cele mai importante descoperiri din epoca romană înregistrate vreodată în Austria. Cameea cu Medusa de la Hallstat le-a oferit arheologilor informații importante despre valea în care a fost descoperit, dar și despre civilizația romană, relatează Earth.com.
Bijuteria a fost descoperită din greșeală, în timpul unor lucrări de construcție în apropierea lacului Hallstatt. Nivelul măiestriei artistului care a realizat artefactul oferă dovezi clare despre modul în care rețelele comerciale romane și influența culturală s-au extins adânc în regiunea alpină.
Construirea unui nou funicular, o cale ferată pe cablu pentru pante abrupte, a declanșat o săpătură de salvare înainte ca betonul proaspăt să acopere solul.
Lucrările au fost conduse de OÖ Landes-Kultur GmbH (OÖLKG), instituția provincială care coordonează cea mai mare parte a activităților arheologice din Austria Superioară.
Echipele au lucrat în coordonare cu inginerii, au fotografiat fiecare element și au ambalat fiecare descoperire, astfel încât cercetătorii să poată reveni ulterior asupra dovezilor.
O așezare romană pe malul lacului
Fundațiile descoperite sub stația din vale conturează ipoteze unei așezări romane pe malul apei, nu sus, în munți.
Arheologii au documentat fragmente de ziduri, niveluri de podea și resturi din viața cotidiană, care, puse cap la cap, arată unde se gătea, se depozitau bunuri și se desfășura munca.
Pentru că planul așezării nu este încă complet cunoscut, fiecare nouă tranșee poate schimba ipotezele despre modul în care romanii foloseau acest țărm de lac.
Stilul de sculptare și stratul arheologic în care a fost găsită plasează cameea cu Medusa de la Hallstatt în secolul al II-lea, în urmă cu aproximativ 1.800 de ani.
Oamenii de știință folosesc stratigrafia — ordinea straturilor de sol în timp — precum și comparații cu alte bijuterii romane datate deja.
Această metodă restrânge intervalul cronologic, dar nu poate stabili momentul exact în care bijuteria a fost pierdută sau identitatea persoanei care a purtat-o.
Dovezile indică orașul Aquileia, un port aglomerat de la Marea Adriatică, ca loc probabil unde a fost realizată cameea.
O analiză recentă menționează mii de bijuterii gravate păstrate în colecții locale, trimițând către atelierele din Aquileia.
Această legătură de producție se potrivește cu lanțurile de aprovizionare romane, în care bunurile de lux circulau odată cu soldații, comercianții și funcționarii imperiali.
Hallstatt se afla în provincia romană Noricum, care acoperea o mare parte din actuala Austrie, iar producția de sare a contribuit la menținerea comunității în evidențele imperiale.
Sarea conserva alimentele și susținea comerțul, astfel că oficialii și negustorii romani aveau motive practice să urmărească zonele de producție.
Cameea adaugă o urmă personală acestei economii, sugerând existența unor oameni care au beneficiat de munca dură a regiunii.
Cameea cu Medusa a fost realizată din agat
Artistul a folosit agat, un tip de cuarț care se formează în benzi colorate, pentru a crea un contrast puternic într-un chip minuscul. Meșterul a realizat cameea îndepărtând prin șlefuire stratul superior al pietrei, astfel încât banda mai deschisă la culoare să devină imaginea.
Pentru că straturile pietrei sunt fixe, sculptorul a trebuit să planifice poziția, altfel detalii esențiale pot dispărea în fundal.
Capul Medusei este redat în relief ceea ce face ca trăsăturile să pară aproape sculpturale.
Abrasivele fine și presiunea constantă îndepărtează piatra în cantități infime, iar structura în benzi poate impune o ușoară vedere din profil.
Având un profil mai gros, cameea nu s-ar fi potrivit într-un inel, ceea ce îi face pe experți să creadă că a fost montată într-un colier.
Artiștii antici numeau acest motiv al capului Medusei gorgoneion, o imagine folosită ca talisman. În cultura greacă și romană, gorgoneionul simboliza protecția, deoarece chipul înfricoșător era considerat capabil să alunge răul.
Atunci când cameea cu Medusa de la Hallstatt era purtată, imaginea putea avea atât un rol estetic, cât și unul de protecție.
Bijuteriile romane indicau statutul social, iar pietrele sculptate erau adesea purtate în contexte publice, unde puteau fi ușor observate de ceilalți.
Un portret din piatră prețioasă putea fi montat în aur, deoarece metalul moale fixează piatra fără a-i fisura marginile.
Cameea cu Medusa de la Hallstatt sugerează o purtătoare cu avere și conexiuni.
După recuperare, obiecte precum acesta trebuie să treacă printr-un proces de conservare. Sub microscop, specialiștii îndepărtează solul cu instrumente fine și documentează suprafața, pentru ca urmele lăsate de uneltele de sculptură să rămână vizibile.
Personalul muzeal poate face cunoscută cameea prin expoziții și imagini de înaltă rezoluție, deși piatra va necesita întotdeauna o manipulare atentă.
Cameea cu Medusa, o imagine a vieții romane
Multe detalii rămân incerte, inclusiv cine a deținut bijuteria și dacă aceasta a fost pierdută, îngropată sau abandonată intenționat.
Săpături viitoare ar putea clarifica funcția clădirilor, iar analizele de laborator ar putea identifica urme de uzură care să sugereze cât timp a fost purtată.
Până la apariția unor noi dovezi, cameea cu Medusa de la Hallstatt rămâne o imagine vie, dar limitată, a vieții romane din această vale.
Împreună, săpătura arheologică și sculptura arată cum construcțiile moderne pot scoate la lumină dovezi fragile ale comerțului și credințelor antice.
Studiul atent poate adăuga context, însă povestea va rămâne incompletă până când noi descoperiri, documente sau planuri ale sitului vor umple golurile.