Cea mai performantă monedă din lume. În ultimele săptămâni s-a apreciat puternic față de dolar
Publicat acum 2 ore si 39 minute
Cei care își cumpără o locuință în Letonia plătesc în prezent unele dintre cele mai mari dobânzi din zona euro: 4,18%. În schimb, în Malta, pentru același tip de credit, dobânda este de doar 2,08%, scrie Euronews.
Aceeași monedă, aceeași bancă centrală, același context al dobânzilor și totuși costuri complet diferite pentru cumpărătorii de locuințe. Diferența de peste două puncte procentuale dintre cele mai ieftine și cele mai scumpe piețe este una dintre cele mai clare concluzii ale celor mai noi date publicate de European Central Bank, valabile pentru aprilie 2026.
Este important de menționat că România nu este inclusă în acest clasament, pentru că nu face parte din zona euro.
Creditele ipotecare sunt mai ieftine în sudul Europei
Potrivit datelor BCE, dobânda medie pentru creditele ipotecare noi din zona euro - care include atât creditele cu dobândă fixă, cât și cele cu dobândă variabilă - este de 3,43%.
Cele mai mici dobânzi se găsesc în special în sudul Europei. Malta conduce clasamentul, cu 2,08%, urmată de Bulgaria, Spania, Portugalia, Croația și Slovenia.
Dintre marile economii ale zonei euro, Spania și Portugalia ies în evidență: cei care iau credite acolo plătesc cu aproximativ un punct procentual mai puțin decât cei din Germania, unde dobânda pentru un credit nou este de 3,84%.
Țările baltice rămân cele mai scumpe
La polul opus sunt statele baltice. Letonia are cea mai mare dobândă din zona euro, de 4,18%, urmată de Estonia și Lituania.
Și Germania, Belgia și Țările de Jos sunt peste media zonei euro.
Ce înseamnă asta concret pentru rate
Aceste diferențe se văd direct în ratele lunare. Un credit de 200.000 de euro pe 20 de ani, cu dobânda medie din Malta (2,08%), înseamnă o rată lunară de aproximativ 1.019 euro. În Letonia, la 4,18%, aceeași sumă ar însemna aproximativ 1.231 de euro pe lună - adică peste 200 de euro în plus în fiecare lună.
Pe toată durata creditului, un client din Letonia ar ajunge să plătească aproape 295.000 de euro, comparativ cu aproximativ 245.000 de euro în Malta. Asta înseamnă o diferență de aproximativ 50.800 de euro doar din dobândă, pentru exact aceeași sumă împrumutată.
De ce sunt atât de diferite dobânzile în aceeași zonă monetară?
Deși BCE stabilește o singură dobândă de referință pentru întreaga zonă euro, costul real al creditelor este influențat în continuare de sistemele bancare naționale.
Un factor important este tipul de credit ales: fix sau variabil.
În țările baltice și în Finlanda predomină creditele cu dobândă variabilă. Datele BCE arată că peste 93% dintre noile credite din Letonia, Estonia și Finlanda sunt cu dobândă variabilă, față de doar 15% la nivelul întregii zone euro. Asta înseamnă că atunci când dobânzile cresc, impactul se simte aproape imediat.
În schimb, în Franța, Spania și Portugalia predomină creditele cu dobândă fixă, care oferă mai multă stabilitate pe termen lung.
Și concurența dintre bănci contează. Piețele mai mici, cu mai puțini jucători, tind să aibă marje mai mari și, implicit, credite mai scumpe.
De ce Malta rămâne cea mai ieftină
Faptul că Malta este constant în partea de jos a clasamentului nu este o surpriză. Specialiștii spun că acest lucru se explică prin competiția puternică dintre bănci, volumul mare de depozite locale și o piață imobiliară relativ stabilă.
În plus, aici ponderea creditelor cu dobândă variabilă este mult mai mică decât în statele baltice, ceea ce protejează mai bine clienții de schimbările rapide ale politicii BCE.
Uniune monetară, dar nu și financiară
Datele BCE scot la iveală un paradox important: deși politica monetară este centralizată la Frankfurt, efectele ei sunt foarte diferite de la o țară la alta.
Pentru cei care vor să cumpere o locuință, locul în care trăiesc contează enorm.
O familie care cumpără o casă în Riga poate ajunge să plătească de peste două ori mai mult decât una din Valletta, deși ambele se împrumută în aceeași monedă și sub aceeași bancă centrală.
La aproape trei decenii de la introducerea euro, costul cumpărării unei locuințe rămâne unul dintre cele mai clare exemple că granițele financiare dintre state încă există.