Noul președinte al Coreei de Sud, Lee Jae-myung, a obținut o victorie răsunătoare, dar perioada de relaxare va dura abia o zi. Fostul lider al opoziției nu va beneficia de perioada de tranziție de două luni de care au parte, de obicei, noii conducători, pentru a-și construi echipa și a-și contura viziunea pentru țară. În schimb, el preia imediat funcția pentru a acoperi golul creat de suspendarea din funcție a fostului președinte, Yoon Suk Yeol, care, în decembrie anul trecut, a vrut să declare legea marțială în țară, scrie BBC.
Prin alegerea lui Lee, cu aproape 50% din voturi, sud-coreenii au respins cu fermitate dictatura militară care aproape a fost impusă. Lee a făcut campanie pe promisiunea că va consolida democrația din Coreea de Sud și va uni țara după șase luni marcate de diviziuni și tumult. Dar acest deziderat va trebui să aștepte. Mai întâi, el trebuie să gestioneze o criză cu ecouri „à la Donald Trump”.
În lunile următoare, Trump are puterea de a destabiliza economia Coreei de Sud, securitatea acesteia și relația volatilă cu Coreea de Nord. Sud-coreenii au fost îngrijorați atunci când Trump a impus tarife de 25% pentru toate importurile din Coreea în aprilie, după ce deja ținta principalelor industrii - oțel și automobile - fuseseră lovite de tarife agresive. Ei presupuneau că statutul de aliați militari de lungă durată, încă din Războiul din Coreea, și existența unui acord de liber schimb cu SUA îi vor feri de asemenea măsuri.
Dacă aceste tarife vor intra în vigoare, „ar putea declanșa o criză economică”, a declarat pentru presă un consilier experimentat al Partidului Democrat al lui Lee, Moon Chung-in. Înainte de anunțurile lui Trump, economia sud-coreeană oricum încetinea; haosul generat de amenințarea cu legea marțială a agravat situația. Apoi, în primul trimestru al acestui an, economia a înregistrat contracție. Rezolvarea acestei probleme a fost cererea principală a alegătorilor, chiar mai importantă decât repararea democrației aflate în dificultate.
Însă, fără un președinte în funcție, negocierile cu Trump au fost puse pe hold. Ele nu pot fi amânate mai mult.
Mai mult decât economia Coreei de Sud, stau la mijloc și garanțiile de securitate. SUA asigură protecția țării, promițând să intervină atât cu forțe convenționale, cât și cu arme nucleare, în cazul unui atac din partea Coreei de Nord, vecinul înzestrat nuclear. Ca parte a acestui acord, 28.500 de militari americani sunt staționați pe teritoriul sud-coreean.
Dar Trump a clarificat că nu face distincție între comerț și securitate atunci când negociază cu Coreea de Sud, semnalând că Seulul nu contribuie suficient în niciunul dintre domenii. Într-o postare pe platforma sa Truth Social din aprilie, Trump a spus că, în timpul discuțiilor inițiale privind tarifele cu Coreea de Sud, a „discutat plata pentru protecția militară de mare anvergură pe care o oferim”, numind-o „o opțiune frumoasă și eficientă, totul într-un singur pachet”.
O criză este iminentă
Această abordare face Seulul foarte vulnerabil. Evans Revere, fost diplomat american cu rang înalt în Seul, se teme că o criză este iminentă: „Pentru prima dată în viața noastră avem un președinte al SUA care nu simte o obligație morală și strategică față de Coreea”.
În primul său mandat, Trump a pus la îndoială valoarea menținerii forțelor americane în Coreea și a amenințat că le va retrage dacă Seulul nu plătește mai mult pentru prezența lor. Cel mai probabil, va solicita din nou o sumă mai mare. Seulul poate să poată plăti, dar o problemă mai mare este că calculele lui Trump și ale Departamentului Apărării s-au schimbat: prioritățile Statelor Unite în Asia nu mai vizează doar să împiedice Nordul să atace Sudul, ci și să conțină ambițiile militare ale Chinei în regiune și împotriva Taiwanului.
Anul trecut, un oficial acum important din Pentagon, Elbridge Colby, a declarat că „Coreea de Sud va trebui să își asume responsabilitatea covârșitoare pentru propria apărare împotriva Coreei de Nord”, ca SUA să fie pregătite să lupte împotriva Chinei.
O posibilitate este ca trupele americane staționate în Coreea de Sud să își schimbe rolul și să se concentreze pe contracararea Chinei. O altă variantă, avansată de câțiva oficiali americani de apărare luna trecută, este retragerea a mii de soldați de pe peninsula coreeană și reprofilarea acestora, iar armata sud-coreeană să joace un rol în descurajarea Beijingului.
Aceasta nu doar că ar pune Coreea de Sud într-o situație militară periculoasă, dar i-ar crea și o dilemă diplomatică complicată.
Președintele Lee, cunoscut pentru scepticismul față de alianța cu SUA, intenționează să folosească președinția pentru a îmbunătăți relațiile cu China, vecinul puternic și principal partener comercial al Coreei de Sud. El a afirmat de mai multe ori că Seulul ar trebui să stea deoparte dintr-un potențial conflict China-Taiwan.
„Furtuna perfectă”
„Trebuie să ne păstrăm distanța față de o eventuală criză China-Taiwan. Putem coexista cu ambele părți”, a spus el într-o dezbatere televizată luna trecută.
Consilierul politic Moon, care a fost anterior consilier pentru securitate națională, a reluat aceste îngrijorări: „Ne temem că America ne va abandona, dar, în același timp, ne temem să nu fim atrași în strategia americană de a conține și izola China. Dacă SUA ne amenință, putem lăsa trupele să plece”.
Pentru fostul diplomat american Revere, combinația dintre Lee, Trump și China riscă să creeze „furtuna perfectă”. „Cei doi lideri s-ar putea afla pe pagini foarte diferite, iar asta poate duce la o relație problematică. Dacă se întâmplă asta, ar submina pacea și stabilitatea în Asia de Nord-Est”.
În Phenian, Kim Jong Un va urmări cu siguranță îndeaproape evoluțiile, gata să exploateze terenul schimbător. Programul său de arme nucleare este mai periculos ca niciodată, iar nimeni și nimic nu a reușit până acum să-l convingă să renunțe—nici chiar Trump, care, în primul său mandat, a fost primul președinte american care s-a întâlnit cu un lider nord-coreean.
După revenirea la Casa Albă, Trump a indicat că vrea să reia discuțiile cu Kim, care s-au încheiat fără niciun acord în 2019. În Seul, există îngrijorarea reală că de data aceasta cei doi ar putea încheia un pact foarte nefavorabil pentru Coreea de Sud.
Tema este că Trump ar putea adopta o abordare „America întâi” și să-i ceară lui Kim să oprească producția de rachete balistice intercontinentale care amenință SUA continentale, fără să trateze armele cu rază scurtă de acțiune îndreptate spre Seul. În schimb, Kim ar putea cere un preț foarte mare.
În prezent, în mâinile lui Kim există mai multe pârghii decât în 2019: are mai multe focoase nucleare, armele sale sunt mai avansate, iar sancțiunile menite să pună presiune pe regimul său aproape că au dispărut, în mare parte datorită lui Vladimir Putin. Liderul rus îi oferă sprijin economic și militar lui Kim în schimbul ajutorului pentru războiul din Ucraina. Aceasta îi oferă lui Kim acoperirea necesară pentru a face cereri și mai îndrăznețe SUA: poate cere lui Trump să accepte Coreea de Nord ca stat nuclear și să convină asupra unei reduceri- nu a eliminării - facțiunilor sale nucleare. Altă solicitare probabilă ar fi ca SUA să își retragă o parte din garanțiile de securitate acordate Coreei de Sud, inclusiv trupele staționate.
Atuurile Coreei de Sud
„Coreea de Nord e acum la volan. Singura necunoscută e cât de mult risc va accepta președintele Trump”, a declarat Sydney Seiler, implicat în negocierile din 2019 din partea americană. „Ideea că ar putea include retragerea trupelor într-un acord nu e deloc fantezistă”.
Seiler a subliniat că SUA „nu vor părăsi Coreea de Sud în voia sorții”, dar a sfătuit noul președinte sud-coreean să stabilească rapid o relație cu Trump și să fie clar că se așteaptă să facă parte din orice proces de negocieri, dacă acestea se materializează.
Noul președinte trebuie să acționeze rapid pe toate fronturile, a adăugat Revere, argumentând că prima temă pentru Lee ar trebui să fie să elaboreze lista cu zece motive pentru care Coreea de Sud rămâne un partener indispensabil și de ce banii americani sunt bine cheltuiți; motive care să convingă un Trump sceptic și tranzacțional.
Un atu pe care Coreea de Sud speră să-l joace este excelența sa în construcții navale. Produce mai multe vase decât orice altă țară, cu excepția Chinei, care, în prezent, este dominantă în acest sector și deține cea mai mare flotă navală din lume. Aceasta reprezintă o perspectivă îngrijorătoare pentru SUA, ale căror industrie și marină sunt în declin.
Seul speră să folosească această expertiză pentru a construi, repara și întreține nave de război pentru SUA, și astfel să convingă Washingtonul că este un partener valoros.
„Dificultățile Statelor Unite în construcția navală afectează securitatea lor națională”, a spus Jeong Woo Maan, șeful strategiei pentru divizia navală și de nave a Hyundai. „Acesta este unul dintre cele mai puternice atuuri pe care le avem în negociere”.
În campania sa pentru președinție, Lee Jae-myung a declarat că nu vrea să se grăbească în nicio înțelegere cu Trump. Acum, odată instalat la putere, s-ar putea să nu mai aibă acest lux.